Skip to article

La scoala in Franta

La scoala in Franta
Inca imi amintesc celebrul moment cand am pasit cu trufie pentru prima data in Franta. Eram speriata ce-i drept, dar inzestrata cu o sete acuta de cunoastere a unor noi obiective turistice, dar si a unor mentalitati diferite!

Prima mea zi petrecuta in afara Romaniei s-a dovedit a fi chiar una destul de interesanta, desi cam ma incerca un dor amar de casa. Ceea ce pana acum se dovedise a fi un vis, devenise in sfarsit realitate. Eram in Franta gata, gata sa descopar secretul ce face din acea tara una atat de populara in mai toate privintele; ca la o adica cine nu cunoaste celebra branza cu mucigai (365 de feluri, cate unul pentru fiecare zi), parfumurile si hainele de firma exorbitant de scumpe?

Eram printre straini, osandita mereu sa vorbesc franceza, fiind nevoita a-mi lua "la revedere" de la dulcele meu grai romano-moldovenesc. La o prima privire parea a fi ceva extrem de rau, dar nu in sensul concret al cuvantului, ci mai degraba eram cuprinsa de frica de a descoperi ceva nou ! Dar nu a durat mult si am inceput sa patrund in lumea care ma cucerise candva. Poate ca francezii nu sunt atat de ciudati pe cat pareau la inceput. In viziunea mea, faurita inca din Romania, ei trebuiau sa fie imbracati cu stil, numai cu haine de firma, parfumati de ti se intoarce stomacul si bineinteles educati, detinatori inraiti al codului bunelor maniere. Ah, dar de unde ?? Nici vorba de asa ceva, vise si iar vise, de unde eleganta si stil cand ei isi aruncau rapid niste haine confortabile, botite sau care mai aveau si cate o mica gaurica - pentru aerisire, stiti voi mai greu cu acul si ata. Macar firma era cea care le dadea o aliura mai speciala, caci in rest, e clar le suntem net superiori la statul in fata oglinzii pentru a savarsi cu sacralitate ritualul de infrumusetare. Farduri??? No no no... Rareori vedeai pe cinevat dat cu putin rimel si creion, in rest naturaletea domina deasupra tuturor. Cu clasa sau fara clasa nu le lipseau accesoriile: inelele de plastic, cerceii viu colorati si brosele florale pe cat erau de ieftine ca braga la noi pe la tonete pe atat de scumpe erau la ei, dar pentru nimeni de acolo acest lucru nu reprezenta o problema! Intr-adevar, ar fi o idee de a-ti lansa o afacere la negru, faci concurenta cu arabii din piete, de care daca esti asaltata cu greu mai scapi sau poti ajunge una in plus in haremul lor!

Un lucru de-a dreptul deranjant in atitudinea francezilor ar fi superioritatea de care dadeau dovada mai tot timpul. Atotcunoscatori, credeau ca detin toata puterea si ca nimeni nu mai e ca ei. Adica, sa ma intrebe daca am frigider si televizor acasa, cand in comparatie cu ei care au doar 8 canale TV, noi care aveam 50, e de-a dreptul aberant? Cine are mai mult acces la informatie? Ah, nu... sunt din Romania, nu sunt de-a lor, deci e mai mult ca clar le sunt inferioara! Vorbesc engleza, spaniola si franceza la perfectie si tot sunt eu cea care cade prost in fata unora care nici macar nu pot sa pronunte "the" corect, ci auzi numai un "za". Dar oare ce isi imaginau? Traiesc in Europa, nu in Africa printre triburi! Suntem vecini, cica, si ei habar nu au ce este sau cu ce se mananca Romania. Pacat, daca totusi s-ar mai uita din cand in cand la televizor ar mai afla si unele lucruri noi, n-ar mai fi atat de rupti de realitate!

Scoala pentru ei, usoara pentru noi, extrem de grea pentru ei! Incredibil dar adevarat, ecuatii de gradul al 2-lea in clasa a 11, cand noua ne sunt bagate in cap cu de-a sila inca din clasa a 7-a. Ce-i drept sunt mult mai silitori decat noi, dar parca stiinta se prinde tare greu de ei. Sa incepi scoala la 8 dimineata si sa o termini la 5 dupa-amiaza... calvar! Noroc de pauza de masa! Si te mai gandesti ca ei nu stiu ce-i ala sa tragi chiulul. Stau ca niste maimutoi, fiecare fiind numai pentru ei, nestiind ce e aia colaborare si lucru in grup sau mai grav nici nu se cunosc colegii intre ei, d`apai sa mai si vorbeasca sau sa-si de-a macar un salut! Ah, dar faptul de-a dreptul surprinzator de-abia urmeaza: cam 3 sferturi dintr-o clasa raman repetenti! E un fenomen total normal si nu o ditamai rusinea cum e la noi! Sa ai 17 ani si sa fii la facultate in Franta, esti cel mai fericit, trebuie sarbatorit pentru ca detii titlul de geniu! Dar ce fel de geniu se lasa cam greu de stabilit!

Inafara faptului ca ei traiau in case si nu in blocuri de pe vremea comunistilor, nu am remarcat nici o diferenta dintre noi si ei in ceea ce priveste mediul de viata. Strazile erau la fel de pline de gunoie si, chiar mai rau, excremente peste tot, caci tot ce aveai in fata era numai beton si macar daca ar fi fost numai asta un pion principal, dar erau atat de inguste si toate semanau intre ele ca mai de fiecare data ajungeam in alta parte decat in directia propusa!

Socant pentru mine a fost sa vad cersetorii. Stateau cu sticlele de alcool in mana si cerseau si culmea culmilor lumea le mai si dadeau bani! De-abia atunci am inteles de ce atat de multi romani prefera sa cerseasca in exterior - meserie profitabila fara sa faci nimic, doar sa iti adopti un caine comunitar ca sa iti tina de urat!

Macar atunci cand intram intr-un magazin ma simteam de-a dreptul fericita. Vanzatoarele erau extrem de dragute, atente si politicoase ca parca iti era si rusine sa pleci de acolo cu mana goala. Chiar imi lipseste acest lucru, care la noi se traduce doar prin vanzatoare acre, care se uita chioras la tine de parca le-ai cere cine stie ce mare sacrificiu sa faca!

Spre final m-am adaptat bine vietii de acolo, mai ales ca toate casele detineau importante dulapuri pline cu bunataturi peste bunataturi. Imi lipseste dimineata dusul cu masina personala la scoala, dar ce sa-i faci e bun si maxi taxi decat de loc! Imi lipseste cina in "familie" la ora 8 fix, dar cel mai mult cred ca imi lipseste stilul de viata de acolo, mereu cu zambetul pe buze, zicand "Bonjour" si neavand nici o urma de sfiala pentru ceea ce iti va aduce ziua de maine!

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!