Skip to article

Blestemata foame de aur

Blestemata foame de aur
M-am trezit ca de obicei cu un chef nebun de munca, cu o dorinta nemarginita de a uimi - din nou - lumea cu realizarile mele micute, dar nu neimportante - care desigur imi vor fi recunoscute doar daca intereselor comune au de castigat.

Ajung la birou, imi deschid aplicatia, imi iau cafeluta langa mine ca sa am spor, ma asez comod pe scaun si ma pregatesc de realizarea planului meu.

Si cand sa incep, aud o voce stridenta care imi zgaraie creierasul. Nimic grav insa, era colega cea mai frumoasa si cea mai desteapta care ne uimea - pentru a cata oara si de ce oare?

Am un colectiv foarte fain

Ma linistesc si incerc sa ma concentrez la munca mea. Si atunci imi vine in minte acel gand nastrusnic: ridic ochii si pentru doua minute ii observ pe toti.

Trebuie sa recunosc ca am un colectiv foarte fain, ca fiecare are parti bune si parti rele si ca partile bune sunt mai multe decat partile rele, la majoritatea. Si ca aceste parti se manifesta foarte imprevizibil. De aceea, pot spune ca nu ma plictisesc la locul de munca, din punctul acesta de vedere.

Conteaza mai mult linistea sufleteasca decat micile bravari

Colegii sunt oameni aflati pe un camp invizibil de lupta. Sunt legi nescrise pe care unii le cunosc, altii nu le stiu si o patesc. Stiu eu ce zic. Cei care in viata de zi cu zi respecta anumite principii, se poarta cu bun simt si in colectiv.

Blestemata foame de aur

Cei care vor doar sa braveze oriunde si oricum, din inertie asa vor face si aici. Pe acestia eu ii evit tot din inertie si cu toate ca micile batalii victorioase li le dedic, iar eu raman cu gandul la marele razboi, contiinta mea nu devine incarcata. De la un moment dat, conteaza mai mult linistea sufleteasca decat micile bravari. O vorba inteleapta zice ca mai bine intelegi un om, decat sa castigi o lupta temporara din care el iese distrus.

Asadar, restul colegilor privesc ingaduitor, v-ati dat seama, sunt dintre cei cu principii, zambesc putin jenati, fac o gluma pentru restabilirea climatului prietenos si se reintorc la munca. Personajul crede ca a facut impresie si peste putin timp, totul se va repeta.

Nu va fi considerat un coleg si un profesionist

La doua birouri, doi colegi fac misto unu de altul. La alte doua birouri, alti doi colegi se amuza copios de meciul din ajun.
Un intarziat intra in birou. Este salutat in functie de cum s-a integrat in colectiv. Unii nu il baga in seama, altii ii raspund la salut mormaind, un altul chiar il intreaba de vorba. Mai are de muncit la capitolul socializare. Mai ales ca altfel nu va avansa niciodata si nu va fi considerat un coleg si un profesionist.

Aceasta este una din legile nescrise ale codului muncii.
Urmand filmul, seful lauda un coleg pentru munca facuta. Ma rog, pentru munca pe care s-a laudat ca a facut-o, dar asta este o alta lege nescrisa.

In rest, totul decurge firesc pentru o zi de munca obisnuita, oameni amabili, cu care se poate discuta normal si fara sa ma gandesc ca se va interpreta ceea ce am zis.

O mica privire si totul poate deveni putin mai clar. Este important sa stim starea lucrurilor si astfel avem o viziune corecta a lucrurilor.

Desigur ca micile intelegeri si neintelegeri, vitale pentru un grup normal care doreste sa nu se blazeze, fac aceasta zi de munca, una intensa.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!