Skip to article

Cainele, colegul meu de apartament

Cainele, colegul meu de apartament
Un ghemotoc de blanita moale, cu ochii negrii, migdalati, o privire smechera si o codita care se misca incontinuu de bucurie. Asta a fost in prima zi. A stat la mine in brate, s-a uitat adanc in ochii mei si m-a fermecat. L-am luat sa doarma in pat in prima noapte, am zis ca poate-i e frig sau se sperie. A dormit ca un ingeras cu capul pe noptiera. Si dimineata, inainte sa apuc sa ma trezesc eu, a facut pipi pe picioarele mele, la celalalt cap al patului. Dar ce sa-i zici ghemului?!

La masa il tineam in poala si-i dadeam cate un pic din tot ce mancam sa guste si el, ca de castronul lui nici vorba sa se apropie. Si doar nu puteam sa-l fortez sa manance ce nu-i place!

Dar cel mai mult trebuie sa recunosc ca imi facea placere ca se tinea dupa mine prin toata casa. Daca eu ma asezam pe scaun, el se culca langa scaun, daca ma puneam pe canapea, el pe fotoliu si tot asa.

Si in felul acesta ghemul meu de blanita a crescut pana la considerabilele dimensiuni de 57 cm inaltime si 33 kg. Moment in care am realizat ca nu mai e loc in pat si am decis sa-i cumpar un cosulet care sa fie culcusul lui. A fost o greseala. Am dat o gramada de bani pe cos ca sa costat ca ingerasul prefera sa ingroape in el oase si sa ascunda diverse jucarii, nici vorba de dormit. Si asa nu l-am mai lasat sa intre in dormitor Am rezistat aproape o ora, in ciuda admonestarilor lui sub forma de latraturi. Dar n-au mai rezistat vecinii, asa ca l-am primit din nou in patul meu. Acum tot ce imi doresc e sa nu se aseze cumva deasupra paturii cu care ma invelesc, ca nu pot s-o mai scot de sub el, si nici nu se misca atunci cand doarme.

La masa, totul e in regula. Nu exista nici o problema, atata timp cat ma misc repede si ii dau mancare in flux continuu. Adica sta cu capul pe picioarele mele si cu botul in sus si asteapta sa primeasca. Daca dureaza ceva mai mult pana tai o bucata de carne, imi da cu botul peste mana si se uita urat la mine. Si daca insist in lentoarea mea, incepe sa latre.


Inca se mai tine dupa mine prin casa. Nu pot sa fac baie, sa citesc o carte sau sa ma uit la televizor decat sub supravegherea lui atenta. Plus de asta, prima data cand l-am lasat singur in casa si am plecat in vizita la o prietena, mi-a ros o bucata serioasa din pragul usii pe interior si mai avea putin si facea gaura de aerisire din holul de la intrare pana pe scara blocului. Dar cand ma intorc acasa intotdeauna se bucura mult in mintea lui cred Nici nu se uita la mine, sta botos pe un fotoliu. Asa ma pedepseste el ca am lipsit mult de acasa.

Ghemul meu de blanita a ramas doar o amintire frumoasa, confirmata de poza de pe birou. Acum traiesc zi de zi alaturi de o mica bestie care imi stie toate slabiciunile si le exploateaza la maxim.

Asa ca daca vreti un coleg de apartament civilizat si un companion placut, impuneti niste limite inca din prima zi impreuna. El trebuie sa stie ce are voie si ce nu si sa respecte niste reguli ale casei. Iar daca va simtiti induiosti de privirea lui trista, ganditi-va la relatia voastra pe termen lung, si fiti fermi pe pozitii. Il veti avea exact asa cum il educati sa fie.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!