Skip to article

Nu uita de parintii tai

Nu uita de parintii tai
Toata copilaria noastra, mama si tata erau Dumnezeul nostru.
Erau cei ce ne dau viata, cei care ne cresc, cei care ne educa, dar mai mult decat atat, cei care ne protejeaza.

Stim ca orice s-ar intampla, mama si tata sunt acolo sa ne apere. Usa casei este deschisa si putem sa ne "lingem ranile" in liniste, fara grija ca vom fi judecati, de ei, pentru ca sunt ai nostri.

Poate exista conflicte intre generatii, poate am fost adolescenti si voiam sa ne "luam zborul", sa devenim adulti cu personalitatea noastra bine definita, insa in sinea noastra stiam ca ei, parintii, sunt acolo.

Insa, brusc constatam ca noi ne-am maturizat, avem familiile noastre cu problemele noastre, copiii nostri, jobul nostru si in jur e cam liniste din partea alor nostri. Nu se implica in viata noastra, nu ne deranjeaza cu problemele lor. Oare de ce? Se intampla ceva?

Nu uita de parintii tai

Cu siguranta se intampla! Este un altfel de protectie, ne trezim deodata in fata unor situatii care nu stim cand si de unde au aparut. Poate eram un pic prea ocupati...

Trebuie sa ne rupem de ale noastre

Descoperim ca parintii nostri cei falnici, care "erau cei mai tari", deodata sunt niste batranei care au nevoie de noi. Sunt ca niste copii-adulti.

Trebuie sa ne rupem de ale noastre, de rutina instalata, de problemele noastre sa-i ajutam pe ei, cei care niciodata nu au avut nevoie de ajutor!

Trebuie sa facem pentru ei ceea ce ei au facut pentru noi. Sa avem grija, sa ii ajutam, sa cream sentimentul de siguranta.

Este un semn ca viata merge inainte si ca trebuie sa intoarcem rabdarea si atentia pe care le-am primit in copilarie. Trebuie sa fim alaturi de ei in acest moment cand nu se mai pot descurca singuri, cand ii enerveaza neputinta.

Ne trebuie rabdarea pe care au avut-o ei cand ne-au crescut!

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!