Skip to article

Cum functioneaza creierul bebelusului

Cum functioneaza creierul bebelusului
Astazi, bebelusii nu mai sunt considerati drept niste mici fiinte aproape vegetative, pe care este suficient sa le umpli cu hrana si cu cunostinte, tot atat de maleabile ca si plastilina.

In sfarsit, le sunt recunoscute chiar de la nastere adevarate competente, pe care ei si le rafineaza si perfectioneaza pe parcursul timpului si al... "educatiei" pe care le-o dati.

La nastere, creierul unui bebelus este departe de a fi ajuns la maturitate.

Dar el va evolua cu o viteza uimitoare, in special in timpul primilor trei ani de viata.

Putem defini inteligenta drept facultatea de a invata lucruri noi, de a gasi solutii la problemele care iti sunt puse pentru prima oara, de a te adapta.

Pe scurt, de a intelege lumea inconjuratoare, de a-i decodifica regulile, de a sti sa ti le reinsusesti pentru a le folosi...

Tot atatea caracteristici care sunt apanajul copilariei insesi, in plina crestere, in continua maturizare.

Creierul uman, disproportionat de mare in comparatie cu corpul si membrele, evolueaza cu o viteza uimitoare: greutatea sa creste de cinci ori de la nastere pana la varsta de douazeci de ani, iar aceasta crestere este deosebit de rapida pe parcursul primilor trei ani de viata.

Astfel, la sase luni, creierul atinge jumatate din greutatea sa adulta, la un an, doua treimi, la trei ani, 80%, la sase ani, 90%, la pubertate, 95%.

Totusi, "patrimoniul" de neuroni (celule nervoase) al bebelusului nu este proportional cu greutatea acestui organ.

Intre cea de a zecea si cea de a saptesprezecea saptamana de gestatie in utero, fatul acumuleaza cantitatea fabuloasa de 250.000 neuroni pe minut!

La nastere, bebelusul are in creierul sau toti neuronii de care are nevoie. Si chiar mai multi!

Ulterior - faptul acesta a fost demonstrat amanuntit pe animale - se pare ca numeroase conexiuni neuronale regreseaza la nastere, dispar - fapt denumit de neurobiologi "hecatomba neuronala" - sau se specializeaza.

Ca si cum, pentru a evolua, creierul ar avea nevoie sa se debaraseze de conexiunile inutile.

Numerosi cercetatori considera, de altfel, ca explicatia disparitiei totale a amintirilor din copilaria foarte mica se gaseste in aceasta hecatomba si nu in respingerea lor in inconstient.

La fel, pe masura ce copilul creste, competentele si reflexele anterioare dispar in beneficiul altora.

Exemple: bebelusul isi pierde reflexele arhaice (grasping sau "reflexul maimuta", mersul automat, Reflexul lui Moro sau al bratelor incrucisate...), la una sau doua luni dupa nastere.

Mai tarziu, reflexul lui de a plange cand i se ia biberonul se transforma in angoasa de separare atunci cand persoana care se ocupa de el dispare pe moment.

De asemenea, la nastere micul omulet este un adevarat poliglot potential.

La sase luni, ganguritul este identic in toate "colturile" lumii si el se specializeaza pana cand, in jur de 10-12 luni, el nu mai recunoaste decat idiomul mamei sale, limba materna!

Un ultim exemplu: fatul stie sa isi impreuneze degetele ca pentru a ciupi, competenta pe care nu o va regasi decat in jurul varstei de opt-noua luni.

Pe scurt, trebuie ca inainte de orice sa faceti din el o mica persoana curioasa, avida sa descopere, sa invete singura.

Aceasta nu inseamna ca trebuie "indopat" cu stimuli oricand si oricum.

Copilul are nevoie sa rasufle, ca oricine, sa se odihneasca, sa asimileze in timpul somnului ceea ce a invatat, sa guste "nedefinitul din suflet", deci "nedefinitul din neuroni".

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!