Skip to article

Lectiile de viata incep la groapa cu nisip!

Lectiile de viata incep la groapa cu nisip!
Groapa de nisip din parc in jurul careia sunt adunati zeci de pitici insotiti de lopatele, galetuse si toate ustensilele adecvate, devine de multe ori scena unor manifestari fizice ori verbale violente, unor exemple gen "Asa nu!" sau "Asa da!".

Ea poate deveni si punctul de pornire in invatarea unor lectii de viata!

Ne ducem copilasii la groapa cu nisip ca sa se recreeze facand o activitate care le face placere si sa se murdareasca "organizat", insa acolo ne lovim - cateodata chiar la propriu! - de educatia sau lipsa de educatie a celorlalti copii sau, si mai grav, a parintilor lor.

Ce facem cand copilul nostru este bruscat si i se ia jucaria din mana cu forta de catre un alt copil?

Ce facem cand chiar copilul nostru reactioneaza astfel si fie e prea mic sa inteleaga ca nu e bine, fie e destul de marisor sa inteleaga, dar nu ne asculta?

Cum ii explicam copilului nostru sau altui copil ca din cele 20 de ustensile aruncate in groapa de nisip, doar 5 sunt ale lui si cu altele nu are voie sa se joace? Ce e de facut cand copilul nostru nu vrea sa isi imparta jucariile cu nimeni?

Aceste situatii pot isca nervi, jigniri, atmosfera incordata, haos general, galagie inutila, plansete, istericale, interventii deplasate de-ale parintilor.

Desi la prima vedere s-ar parea ca e nevoie sa studiezi o tona de carti de psihologie infantila pentru a iesi din situatie, ei bine, nimic nu functioneaza mai bine decat vechiul si elementarul bun-simt.

Ce e de facut cand va este bruscat copilul

In primul rand, dragi parinti, desi simtiti probabil cum vi se furnica pana si talpile picioarelor cand observati cum puiul vostru tocmai a fost imbrancit si i s-a luat jucaria din mana, nu reactionati sub primul impuls!

Trageti adanc aer in piept si amintiti-va ca sunteti acolo ca sa mediati cu maturitate orice situatie conflictuala si nu ca sa va coborati la mintea copilului care l-a imbrancit pe al vostru!

In al doilea rand, nu este niciodata prea devreme sa incepeti sa va invatati copilul sa ceara jucaria altcuiva inainte de a o lua propriu-zis, sa spuna "te rog", "multumesc", sa accepte un schimb echitabil de jucarii cu alti copii si sa nu recurga niciodata la violenta verbala sau fizica.

In al treilea rand nu va amestecati niciodata intr-un conflict intre doi copii, pentru ca raportul de forte dintre voi si copilul pe care vreti sa il apostrofati este exterm de inegal.

Cea mai buna solutie este sa va sustrageti imediat propriul copil din mijlocul evenimentului neplacut, iar insotitorul copilului care a declansat conflictul sa rezolve situatia apostrofandu-l pe acesta si punandu-l sa isi ceara scuze.

Exista desigur si situatii in care insotitorul unui astfel de copil pur si simplu nu este atent sau nu intervine in nici un mod.

In prima varianta acestuia trebuie atentionat, iar in a doua varianta trebuie sa i se spuna ca un astfel de comportament nu este civilizat si nici de tolerat si este indatorirea lui sa isi educe propriul copil.

Ce e de facut cand propriul copil creeaza probleme

In primul rand trebuie tinut cont de varsta lui. Pentru ca pana in 3 ani comportamentul extrem de posesiv legat de propriile jucarii este un fapt recunoscut, nu avem cum sa il fortam sa isi imparta jucariile.

Ne scuzam pur si simplu politicos, explicand ca este prea mic ca sa inteleaga ca trebuie sa invete sa isi imparta jucariile si ca va veni in curand si momentul in care va face acest lucru cu mare placere.

Va sosi si clipa cand va invata si urmatoarea lectie de viata, aceea ca este frumos in viata sa stii sa imparti cu prietenii micile bucurii.

In cazul in care el ia cu forta jucariile altor copii, in nici un caz nu trebuie sa reactionam la cele doua extreme: fie sa ignoram incidentul, fie prea impulsiv.

Trebuie sa ne situam undeva la mijloc, explicandu-i ca nu este frumos sa procedeze asa si invatandu-l sa isi ceara scuze si sa ceara permisiunea de a folosi jucaria altui copil.

Daca refuza, i se va da un timp (de cateva minute) in care veti astepta sa faca ce l-ati invatat si va fi anuntat ca daca nu se conformeaza veti pleca imediat din parc.

Daca timpul a expirat si tot nu si-a corectat comportamentul, conform anuntului prealabil, este momentul sa cunoasca si fermitatea voastra si veti face ce ati spus: veti pleca imediat impreuna cu el din parc.

Atentie insa iarasi la varsta copilului pentru ca toate aceste metode educationale ar fi inutile in cazul unui pitic de un anisor care face totul instinctiv si neintentionat.

Ce e de facut cand copilul nostru e mereu victima

In cazul in care copilul nostru este mereu pe pozitia de victima fie din cauza ca este foarte timid fie foarte bine educat, e momentul iarasi pentru o lectie de viata: ghidati-l din umbra.

Este momentul pentru el sa stie ca sunteti langa el, il aparati daca este cazul, il sprijiniti, il sustineti, il supravegheati, dar nu ii si rezolvati la infinit problemele.

Este momentul sa invete sa iasa din starea de pasivitate si din umbra voastra si sa incerce sa isi rezolve singur problemele.

Desigur, nu intr-un mod violent, dar in modul lui sa incerce sa isi delimiteze teritoriul si sa isi stabileasca singur gradul de permisivitate acordata celorlalti copii.

Concluzie

Bunul simt ne salveaza de la multe situatii neplacute care pot risca sa devina incendiare daca parintii intervin nepotrivit in micile conflicte inerente dintre copii.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!