Skip to article

Ursuletul din vitrina

Ursuletul din vitrina
Au trecut multi ani de la copilaria mea dar am acelasi comportament: il vad, mi-l doresc, ma tot gandesc cum as putea sa-l am si acum, in final, ma duc eu insami si mi-l cumpar.

Ca e ursuletul de plus dintr-o vitrina de jucarii, la care mi-au ramas ochii, sau haina de blana (artificiala, dar superba, pentru ca sunt pentru protectia animalelor, posesoare de cateluse fiind mereu) care nu-mi mai da pace, nu are importanta, nu-mi ies din minte pana nu sunt ale mele. Stiu ca invariabil asa se va sfarsi, voi induiosa si voi primi si acordul sa-mi cumpar ce-mi doresc cu atata fervoare. Dar e chiar normal sa fie asa?

Ursuletul din vitrina

Ce nevoie mai am de o noua pereche de pantofi cand am unele neincaltate sau de o noua rochie eleganta cand rar ies undeva si am toalete de firme mari, din toate tipurile. Totdeauna am fost "orbita" si "innrobita" de lucrurile fumoase, luxoase; imi mai cumpar pana si astazi papusi de lux si apoi le daruiesc prietenilor sau le strang in colectie. Am mai multe bijuterii decat as putea purta vreodata si sunt deja destul de "incarcata", insa toata lumea ma cunoaste si imi face cadouri de acest tip.

N-am primit niciodata un vas de bucatarie, pentru ca nu calc pe acolo, obiecte electronice sau alte "lucruri folositoare in casa", dar oricine mi-a oferit un parfum sau ceva de lux. Nu ma plang de daruri ci de mine, "sclava" a stralucirii, frumusetii si ideii de a cuceri pe toata lumea. Nu am spus doar suflarea barbateasca, deseori complimentele de la femei m-au facut si mai incantata de mine insami. Mai als ca aveau o mica nuanta si de regret in ele. Recunosc: am fost si sunt dornica de a castiga mereu, dar nu atat partea frivola, cum pare, ci un loc in sufletul si viata celorlalti. Eu, la randul meu, am daruit fara masura atunci cand am simtit pasiunea.

Si acum, femeie "in plina floare", cum ma alinta cei dragi, imi lipesc nasul de vitrina colorata de sarbatori si-mi doresc ursuletul cel mai mare si mai frumos, sa-l vad al meu, langa pat, doar sa-l privesc de cate ori doresc si sa stiu ca-mi apartine, ca-l pot lua in brate si sa stiu nu va disparea.

Poate si iubirea este "Ursuletul meu de plus" pe care vreau sa-l inlantui cu bratele incat sa nu mai plece altundeva, sa ma incalzeasza in somn, iar cand ma trezesc sa-l am alaturi si sa privim impreuna ziua care vine, tinandu-l langa inima cu drag.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!