Skip to article

Lorelai si povestea sa impresionanta din copilarie. Marturisiri dureroase

Lorelai si povestea sa impresionanta din copilarie. Marturisiri dureroase
Lorelai, pe numele sau real Alberta Moşneguţu, s-a nascut fara maini si fara femur, jumatatea de sus a piciorului. In momentul in care s-a nascut, medicii nu i-au dat prea multe sanse de supravieturie, iar mama ei a abandonat-o in spital.

Viorica Pârvan, asistent maternal, a văzut la televizor că o fetiţă fără mâini fusese abandonată la naştere la Maternitatea din Târgovişte. Aceasta a mers la spital si a luat-o imediat acasa. Femeia a invatat-o pe micuta sa scrie cu picioarele.

 La şase luni i-a pus un creion între degetele de la picioare şi au început primele exerciţii. La 5 ani, când a început grădiniţa, ştia deja alfabetul. Micuta Lorelai a inceput sa vorbeasca dupa varsta de 3 ani, iar la 4 ani a facut primii pasi.

Acum are deja zece cărţi de poezii scrise de ea. Primei i-a dat un titlu sugestiv: “Zâmbet de înger”. Scrie cu pixul pe foaie într-o caligrafie perfectă, stând culcată pe o parte. Doar că n-o poate face prea mult cu talpa goală, fiindcă îi îngheaţă repede. “Şi nu pot scrie bine nici cu ciorapi. E ca şi cum ar scrie cineva cu mănuşi”, declara Alberta într-un interviu de acum patru ani.

Merge la o şcoală normală şi are numai note bune.

“Doamna învăţătoare îmi repetă mereu că eu nu sunt un copil handicapat, ci un copil normal cu nevoi speciale”, îşi nota Alberta, la 8 ani, în agenda ei personală. A câştigat zeci de premii la concursuri de muzică, poezie şi chiar pictură, este uimitor cum poate picta la fel de bine cum poate tasta la laptop. Totul cu degetele de la picioare!

În timpul ei liber se străduieşte s-o facă fericită pe Violeta, “sora” ei autistă. Şi ea a fost abandonată, dar a luat-o tot mama Viorica, s-o crească. A vrut o soră pentru Alberta. Violeta nu vorbeşte, scoate doar sunete nearticulate, dar Alberta o iubeşte oricum. Îi cântă, o mângâie. E îngerul păzitor al Violetei. Pentru că şi ea are un înger al ei, despre care vorbeşte deschis: “Am un înger al meu şi vorbim în gând. Are o voce groasă, bărbătească. Îmi cere să cânt şi spune că sunt una dintre vocile din corul de sus, din cer. De aceea am scris într-o poezie că eu sunt şi în cer, şi pe pământ”.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!