Skip to article

Cristi Puiu - Interviu

Cristi Puiu - Interviu
Ursul de Aur la Berlin si premiul sectiunii Un Certain Regard la Cannes sunt doar doua din premiile obtinute de scenaristul si regizorul Cristi Puiu, autorul celui mai mai recent succes romanesc, Moartea domnului Lazarescu, lansat in cinematografe.

Ai studiat regia in Elvetia, la Scoala Superioara de Arte Vizuale. Ce te-a facut sa revii aici, mai ales ca atunci, in `96, situatia cinematografiei romanesti nu era prea roz?
Atunci era de-a dreptul mov... M-am intors in tara pentru ca am vrut si am plecat cu gandul de-a ma intoarce. Vreau sa fac lucruri in Romania si nu pot sa traiesc in strainatate. Imi place la mine in tara foarte mult. Si mi se pare ca toata legenda aia cu implinirea profesionala, gloria si faima pe care le castigi doar daca pleci afara ar trebui sa inceteze. Suntem in 2005, internetul e rege si se comunica in toate directiile. Nu cred ca e nevoie sa te stabilesti acolo, cred insa ca e nevoie sa comunici cu lumea aceea, astfel incat daca vrei sa fii vizibil, sa ajungi sa fii.

Romania este un loc in care vrei sa traiesti pentru ca esti cineast si te inspira?
A, nu. Nu e o chestie de inspiratie aici, e altceva. Absolut orice loc te inspira, totul e sa fii deschis si sa nu stai cu capul in sertar acasa. Trebuie sa iesi, sa cunosti lume, sa vezi in ce fel se articuleaza evenimentele, cum reactioneaza oamenii. Motivul pentru care vreau sa traiesc aici are legatura cu ceea ce s-ar putea numi spatiu cultural. Pentru mine ca cineast e foarte important sa cunosc mecanismele intime ale vietii, ale mentalitatilor. Iar pentru a accede in zona privilegiata de unde extragi elementele necesare construirii unei lumi cand faci film realist, nu e suficient sa locuiesti intr-o tara. Sau nu e suficient pentru mine, poate altii sunt mai capabili. La mine in minte personajele vorbesc romaneste si limba romana vorbita de ele este o limba foarte colorata si vie, iar pentru a fi asa chiar trebuie sa o cunosti indeaproape. Daca as face filme cu personaje care traverseaza platoul si care nu scot nici o vorba, atunci ar fi mai simplu. Dar eu creez personaje care vorbesc si vorbesc destul de mult. Mi-au zis si doamnele de la Paris care s-au ocupat de subtitrarea filmului - Moartea domnului Lazarescu este un film foarte vorbit. Pe mine ma atrage foarte tare chestia asta legata de limbaj, pentru ca pare a fi cea mai importanta treapta a comunicarii, ceea ce este complet gresit, dar noi o percepem ca atare. Atunci cand te gandesti la comunicare, te gandesti la oameni care isi vorbesc, nu care isi trimit e-mail-uri sau care se privesc si nu isi spun nimic, dar totusi comunica. Noi ne bazam foarte mult pe limbajul articulat. Si de aici apar si problemele pe care le avem. Ceea ce spun eu nu este receptat de tine ca atare, trece in mod obligatoriu prin filtrul propriei tale personalitati, iar intelesul care rezulta de aici e oarecum decalat fata de intelesul pe care eu l-am imprimat mesajului transmis. Asta este in acelasi timp sursa de neintelegere si sursa de mister. Iti paratizeaza asteptarile, dar prezinta un mare beneficiu pentru ca persoana din fata ta continua sa fie misterioasa. Cele mai interesante sunt situatiile care se afla la limita, cand tu nu stii exact daca cel din fata ta a inteles, ce anume a inteles, iti da impresia ca a inteles, dar poate ca nu tot... Ramane totul asa, vag si misterios. Acest mister devine altceva, un lucru foarte rau, atunci cand ai de facut lucruri cu oamenii. Si pot spune ca e foarte dificil, mai ales cand faci un film si lucrezi cu o echipa intreaga de oameni - daca comunicarea este afectata, poti sa intri in colaps.

Cat de mult conteaza ca ai invatat sa faci film la o scoala din afara? E un avantaj fata de ceilalti regizori romani?
Sunt avantaje si dezavantaje. Insa lucrul cel mai important pentru absolut orice scoala de arta este sa fii evaluat in functie de ceea ce aduci nou. Am invatat tot felul de lucruri - legate de expunerea filmului, de incadratura, de decupaj la montaj, de script. Numai ca in momentul examenului, profesorii ne notau in functie de ceea ce aduceam nou. Indiferent daca era bine filmat, bine montat si povestea bine spusa, era important ca filmul sa contina un discurs personal despre ceea ce inseamna lumea in care traiesti si despre ceea ce inseamna cinematograful pentru tine. Bineinteles, se poate si ca accentul pe personalitate sa fie gresit pus. Exista si tentatia asta a originalitatii cu orice pret - cauti sa sochezi publicul pentru ca vrei sa iesi in evidenta si asta e foarte usor. Daca ai cateva abilitati cinematografice, atunci recursul la imagini socante te scoate in evidenta. Poti sa-ti pui personajul principal sa-si ucida cainele cu surubelnita si filmezi asta in timp real - garantez ca lumea o sa fie socata. Insa mi se pare o chestie foarte ieftina, desi sunt multi cineasti care recurg la asta.

Cristi Puiu - Interviu

Cum a fost sa castigi doua premii atat de importante unul dupa celalalt - intai la Berlin si apoi la Cannes?
A fost misto. Mai ales ca am si fost prezent acolo! Spun asta pentru ca nu prea ma duc la festivaluri. Mi-e foarte greu sa ma misc de acasa - sunt nu doar foarte comod, ci si foarte atasat de Bucuresti. Uite, de exemplu acum ar trebui sa ma duc la festivalurile de la Toronto si New York. Cand ma gandesc sa traversez oceanul, ma ia cu ameteala. Anul trecut am luat avionul ca sa merg la Festivalul de la Berlin pentru ca eram impreuna cu Mungiu si Papadopol si mi-am zis ca nu se poate sa cada avionul si sa murim trei asa, dintr-o lovitura. Si culmea e ca erau si Victor Ponta si Daciana Sarbu in acelasi avion - cand i-am vazut, am zis ca n-o sa cada clar, ar insemna sa fiu de-a dreptul stigmatizat... Dar altfel urasc sa iau avionul, la festivalul de la Viena voi merge cu trenul. E un festival necompetitiv si asta imi place. Nu rezist prea bine la emotiile de festival. Oricat de relaxat ai fii, exista o competitie, niste premii in joc, iar conversatiile pe care le ai cu ceilalti regizori sunt false. Dar la festivalurile necompetitive esti super relaxat, discuti altfel si regizorii se privesc in ochi. Si asta imi place pentru ca eu nu sunt atat de interesat de premii deoarece nu sunt obisnuit cu succesul. Am avut multe esecuri. Si nici acum nu asum succesul in totalitate. Adica mi se pare ca fimul este important si merita premiul, nu mi se mai pare insa ca eu il merit. Si in continuare mi-e frica la urmatorul film, nu pot sa scap de asta. Cand ai o reusita, ea se datoreaza mai multor factori - pe de o parte e talentul tau, daca-l ai, apoi echipa cu care lucrezi, momentul, partea financiara, iar daca iei un premiu, conteaza foarte mult oamenii care selectioneaza filmele

Spui ca ai avut multe esecuri.
Primul a fost esecul care mi-a marcat mie existenta - la 14 ani am cazut la Liceul Tonitza, cand imi doream foarte mult sa devin pictor. Dar apoi, pentru facultate, am plecat la Geneva, unde am facut intai un an de pictura si apoi am dat la cinema. Mi-am recastigat increderea in mine pentru o vreme, dar dupa aceea am inceput sa fac filmele si a fost foarte greu. Uite, si acum, chiar si cu reusita asta - caci chiar e o reusita, Moartea domnului Lazarescu a adunat in patru luni douasprezece premii si o sa mearga cam la o suta de festivaluri - lucrurile nu par sa se fi asezat in nici un fel. Spun asta pentru ca traim intr-o lume in care oamenii se faulteaza reciproc, reusita unuia declanseaza invidia altor trei etc. E foarte usor sa ataci pe cineva care are succes. Caci daca pui in discutie reusita lui, tu castigi in ochii celorlalti pentru ca exista un potential de suspiciune in fiecare dintre noi. Nu inseamna ca nu poti sa ai opinii nefavorabile despre mine, eu nu sunt un sfant, sunt un om caruia i se pot imputa multe. Dar sa fie justificate. De exemplu, sunt o multime de filme romanesti pe care eu le consider proaste de-a dreptul, dar unele sunt premiate. Pot spune ca filmul e discutabil sau chiar extrem de prost, dar n-as chestiona niciodata premiul ca atare. Cred ca orice premiu e un punct pentru cinematografia romana, deoarece pregateste publicul din afara pentru productii de calitate venind din aceasta parte de lume. Pentru ei, Romania e un soi de zona crepusculara, de unde vin tot felul de semnale, unele mai dubioase decat celelalte. E bine sa se mai intample si lucruri ok.

Crezi ca reactiile publicului romanesc la Moartea domnului Lazarescu vor fi mult diferite fata de cele obtinute de film in strainatate?
Cu siguranta, pentru ca actiunea se petrece aici si automatismele personajelor sunt destul de romanesti. Dar detaliile le integrezi - povestea mare nu este romaneasca, este o poveste universala, cum se spune. E vorba de moartea unui om care are loc la capatul unei odisei - traverseaza cateva spitale din Bucuresti si moare. Sistemul sanitar functioneaza prost peste tot, chiar daca nu la fel ca aici, iar presa straina a observat asta cand s-a scris despre film. Ce imi doresc eu e sa aiba multi spectatori. Vrem sa facem o lansare cum nu s-a facut pana acum unui film romanesc. Chiar cred ca acest film poate avea succes mare si cred ca merita sa aiba succes. Eu l-am facut pentru spectatorii romani si cred ca povestea asta ii priveste in mod direct. Sa mergi la acest film mi se pare la fel de important ca mersul la vot. Chiar cred asta, cred ca filmul asta trebuie sa miste constiintele si are datele necesare pentru asta, trebuie doar ca lumea sa se duca la film.
Stii ce nebunie a fost la TIFF? Eu n-am vazut asemenea ovatii la un film romanesc de foarte mult timp. Sigur ca m-am bucurat, dar se radea la foarte multe situatii la care nu trebuia sa se rada si era de fapt asa, ca un soi de bunavointa ca lucrurile sa fie bine, sa ia filmul premii... Mi s-a intamplat sa vina la mine oameni pe care sa nu-i cunosc, care au vazut filmul si sa spuna trei lucruri de o pertinenta uluitoare. Si sunt foarte multi prieteni care mi-au spus numai prapastii despre el. Oamenii care inteleg un film nu sunt neaparat specialisti in cinema, sunt oameni cu un foarte mare bun-simt si fara ocolisuri. Trebuie sa te apropii de obiect cat mai frontal, direct. Bine, stiu, asta e discurs de berbec... Iar perceptia ta sa fie directa si neperturbata de idei preconcepute. Uite, fiica mea de 11 ani, Smaranda, a fost la expozitia de pictura Umbre si lumini si mi-a spus ca a vazut un tablou din care n-a inteles nimic, dar care i-a placut. Mie mi se pare ca asta e atitudinea justa ? ceea ce vezi sa te interpeleze cumva, chiar daca n-ai inteles, asta inseamna ca te cheama sa chestionezi.

Cum crezi ca il vor privi cei implicati in mod direct in sistemul sanitar romanesc?
Nu-mi fac griji din cauza asta. E adevarat ca medicii nu sunt obisnuiti sa se faca filme despre ei cu tonul acesta critic, dar, pe de alta parte, medicii fac parte dintr-o categorie de oameni foarte inteligenti. Putem spune multe despre ei - ca unii sunt neglijenti, inconstienti, aroganti sau rau-intentionati -, dar sunt inteligenti. Si pot sa vada acest film si sa inteleaga despre ce e vorba.

Cat de mult crezi ca reusesc sa schimbe aceste premii prestigioase aici - creste numarul de spectatori al unui film, regizorul obtine mai usor finantari?
Sincer, nu stiu. Mie mi-a fost greu dupa Berlin sa obtin finantare - toata lumea stie povestea cu CNC-ul, apoi m-a si terfelit presa. Asa, in forul meu interior, ma gandesc ca oamenii o sa se lase dirijati de bunul-simt si vor intelege ca trebuie sa se schimbe lucrurile si in cinematografie. Daca se vrea sa devenim europeni, atunci vor fi promovate proiectele care merita si nu cele ale prietenilor sau nepotilor. Dar, asta o tot spun, lucrurile o sa functioneze foarte bine in cinematografie in Romania atunci cand si agricultura va functiona foarte bine. Cred ca, de fapt, reusitele noastre, in Romania, sunt accidente. Bine ca se intampla si da, Doamne, cat mai multe! Insa nu exista o constanta, sunt intamplari fericite.

Cat din succesul unui film este asigurat de tema si cat de felul in care e facut? Se spune ca oamenii mari se preocupa de subiecte mici si oamenii mici de subiecte mari.
Am auzit si eu chestia asta si mi se pare foarte desteapta. Spre exemplu, nu imput autorilor ca fac filme istorice, dar nu-ti vine sa ataci o tema precum lupta pentru neatarnare a poporului roman sub buzduganul, securea sau sabia lui Mihai Viteazul atunci cand ai o preocupare reala pentru ceea ce se intampla, pentru ceea ce este in miscare acum, aici, sub ochii tai de observator. Eu, daca as face un film despre revolutie, caci e un subiect care ma tenteaza, as plasa actiunea in cartierul meu, in Balta Alba, care e foarte departe de centru, iar de la noi de pe geam se vad o fabrica si o platforma chimica. Acolo nu s-a tras in noi, lumea isi cumpara brad, facea sarmale si cozonaci si, din cand in cand, mai aducea vorba despre revolutie. Nu vreau sa tratez despre marile figuri, despre marile teme. Iar filmul acesta nu este un film despre moarte, ci este un film despre moartea domnului Lazarescu, ceea ce e diferit. Asta nu inseamna ca eu sunt un om mare, dar inseamna clar ca nu ma intereseaza temele mari...

Care sunt urmatoarele tale proiecte?
Urmatorul proiect e Hanul pentru pestii mici, pentru care am primit deja o parte din finantare de la CNC. Este un film despre adulter, despre relatia extraconjugala Acest lung-metraj o sa fie produs tot de noi, de Mandragora. N-am ales inca echipa pentru ca vreau sa mai fac niste modificari la scenariu si asta o sa dureze. Acest proiect e mult mai vast, e un proiect megaloman, e dimensiunea mea de Hitler, daca vrei... Face parte dintr-o serie de lung-metraje care se cheama Sase povesti la marginea Bucurestiului, care nu e doar o simpla insiruire de povesti, ci au o legatura intre ele. Iar Moartea... e primul din serie si Hrana... e urmatorul. Cele sase povesti sunt scrise toate. Pe mine ma intereseaza sa restitui momentul asta al tranzitiei, ma intereseaza ca filmele mele sa functioneaze ca documente. M-a sunat cineva zilele trecute sa imi ceara o caseta cu Moartea... pentru a-l prezenta invitatilor ca sa-i deconecteze. Si le-am zis ca asta nu-i un film ca sa te deconectezi. In acest proiect, ma intereseaza foarte tare ca discursul sa fie echilibrat, nu vreau sa infierez pe nimeni. Personaje care au rol principal intr-o poveste vor aparea in rol secundar in alta poveste. E o chestie foarte simpla, dupa model balzacian, truffautian, nu-i nimic inventat. Spre exemplu, in Moartea... exista un personaj, interpretat de Florin Zamfirescu, care e foarte agresiv, iar acest personaj apare si in filmul urmator, dar intr-o alta ipostaza. As vrea ca personajele a caror fata intunecata este mai vizibila in unele filme sa fie apoi salvate in altul, sa le evidentiez fata luminoasa. Pentru ca eu chiar cred ca asa suntem toti, cu rele si bune in noi. As vrea sa dau sansa fiecarui personaj care e stigmatizat intr-o poveste. Sa parcurgi toate cele sase povesti si in final sa zici "Bai, ce amarati suntem! Vai de capul nostru! Si ce departe e salvarea...". Si cand spun asta, ma gandesc la oameni in general, nu la romani. Uita-te la ce se intampla in jurul nostru!
Tema acestor lung-metraje e dragostea - sase povesti de dragoste. Prima, cu Lazarescu, este dragostea de aproape, apoi vine Hrana..., care trateaza amorul extracongujal, pentru ca e o chestie care trebuie explicata, sa inteleaga lumea despre ce e vorba, unde apar pulsiunile - nu ca as fi eu specialistul, dar as vrea sa spun ce gandesc despre asta. Apoi dragostea pentru copil, dragostea de succes, dragostea carnala si dragostea in cuplu. Care e de fapt o poveste fara victime sau fara victime aparente.

Cristi Puiu - Interviu

Vorbesti despre dragoste si cuplu. Cat de important e pentru tine sprijinul familiei in cariera?
E foarte important, eu sunt o persoana extrem de capricioasa si chinui pe toata lumea. Oamenii care sunt in jurul meu trebuie sa fie cat de cat rezistenti. E destul de complicat, pentru ca n-am timp. Tot ce castig se duce la familie, dar nu ma ocup suficient si imi pare rau. Fac eforturi, din cauza asta nici nu-mi vine sa ma duc departe. Nici nu am apucat sa merg in vacanta pana acum cu familia.

Crezi ca e mai usor sa treci peste dificultatile vietii de familie atunci cand cuplul este format din doi artisti?
Sincer, nu stiu. Am avut pe vremuri discutia asta cu un prieten care e casatorit cu o artista. Sotia mea nu e ? are un business cu textile. Cred ca cel mai bine e sa te intelegi cu omul de langa tine. Casnicia si relatia de cuplu sunt niste chestiuni foarte delicate. Pentru ca ne nastem singuri, nu ne nastem pereche. Si simti nevoia sa gasesti o ratiune cuplului, ar fi nasol sa traiesti crezand ca te intalnesti cu partenerul doar ca sa iti perpetuezi specia. Se poate sa fie asa, sa existe o pereche a ta. Insa eu sunt foarte sceptic la capitolul asta si foarte cartezian. Adica, ma mai joc eu cu asta, ma joc si cu astrologia si cu altele, dar de fapt nu sunt convins. Nu cred ca este asa de simplu si nu cred ca este la indemana. Pentru ca nimic nu sta la indemana. In schimb, cred ca lucrurile se intampla cu o necesitate, nu cred in hazard. Cred intr-un sens, dar nu in sensul acela maret. Stii cum vorbesc unii despre ei: "de mic am stiut ca o sa ma fac regizor"... Eu n-am stiut si la zece ani tot ce imi doream era sa pictez. Si acum as vrea foarte mult sa pot face asta, ma simt foarte bine cand pictez, imi place mirosul de terebentina, de vopsele pe care le intind cu pensula pe panza... Insa acum n-am unde, am nevoie de un atelier. Pasiunea mea pentru pictura e foarte puternica si, dupa ce termin cu promovarea filmului, trebuie imediat sa-mi gasesc un loc unde sa pictez.

Articole recomandate

Nimeni nu a vazut asta. Doua momente in care Donald Trump si-a umilit crunt sotia la ziua investirii Nimeni nu a vazut asta. Doua momente in care Donald Trump si-a umilit crunt sotia la ziua investirii
Par cuplul perfect si de neclintit, dar in realitate lucrurile nu sunt chiar asa roz in casnicia lui Donald Trump cu Melania. Desi incearca sa afiseze mereu o imagine perfecta, Donald Trump a demonstrat ca nu ii pasa deloc de sotia lui. Iata mai jos doua momente in care noul presedinte al Americii
Dana Nalbaru a rabufnit. Replica usturatoare pe care a dat-o fanilor dupa ce i-au spus ca a imbatranit si nu se mai ingrijeste! Dana Nalbaru a rabufnit. Replica usturatoare pe care a dat-o fanilor dupa ce i-au spus ca a imbatranit si nu se mai ingrijeste!
Dana Nalbaru a replicat vehement după ce a primit un mesaj de la o internaută, care îi spunea că ar fi cazul să acorde mai multă atenție felului în care arată. Vedeta a postat pe blogul sau un mesaj acid, prin care o pune la punct pe admiratoare. 
"Angelina Jolie s-a sinucis!" Vestea a ingrozit o lume intreaga "Angelina Jolie s-a sinucis!" Vestea a ingrozit o lume intreaga
O stire ingrozitoare a cazut ca o bomba in aceasta dimineata peste fanii indragitei actrite Angelina Jolie. Un video postat pe Facebook, intitulat "CNN Video: Angelina Jolie si-a luat ramas bun de la fani si de la Brad Pitt inainte sa se sinucida" anunta faptul ca frumoasa actrita si-a luat viata.
Melania Trump, facuta de ras de fiul sau in fata celor mai importanti oameni de pe planeta! Toti au ramas stupefiati Melania Trump, facuta de ras de fiul sau in fata celor mai importanti oameni de pe planeta! Toti au ramas stupefiati
La ceremonia de investire a lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite ale Americii, fiul mogulului și al Melaniei Trump a făcut un gest care a devenit viral pe internet. Noua Primă Doamnă a fost făcută de râs tocmai de Barron William Trump la cel mai
Lidia Buble, prima reactie despre despartirea de Razvan Simion Lidia Buble, prima reactie despre despartirea de Razvan Simion
Zilele trecute, Lidia Buble a postat pe Facebook un filmulet in care canta cu patos melodia "Perfect fara tine". Imediat au aparut si primele zvonuri ca blonda s-ar fi despartit de Razvan Simion. Lidia nu a comentat aceste speculatii, insa dimineata a publicat pe contul personal de socializare o

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!