Skip to article

Dan Chisu- Interviu

Dan Chisu- Interviu
Un om de lume, un cunoscator in ale bonton-ului si un amator de delicatese. Dan Chisu se simte in largul lui in saloanele mondene ale Bucurestiului, printre frumusetile feminine de aici, dar si sn balonul cu care a zburat din Australia in Tazmania. A facut ocolul Pamantului in 80 de zile precum Phileas Fogg si a descoperit ca poate locui permanent numai in amalgamul levantin de arome din Balcani precum Goran Bregovic. The One n-a trebuit sa faca nici un ocol pentru a-l intreba:

Ce-si doresc femeile? Mel Gibson a trecut prin multe ca sa alfe raspunsul. Probabil ca dvs. nu aveti Raspunsul, ci un raspuns...

Habar n-am ce-si doresc. Femeile raman cea mai mare necunoscuta a planetei. Sunt un complement perfect al barbatului. Intrebati femeile ce-si doresc barbatii, iar una superficiala ar raspunde: Rolex, Mercedes si vila. Dar ce-si doresc femeile? Daca vreau sa fiu superficial, spun: silueta, ochi de o anumita culoare si haine de cea mai buna calitate. Dar este total superficial. Femeile isi doresc, cu siguranta, chiar fara sa declare, sa domine. Chiar si atunci cand se lasa dominate. Foarte multe intamplari ale planetei sunt determinate de femei. Puterea pe care a detinut-o barbatul intotdeauna, din momentul in care a parasit pestera sa omoare mamutul, pana la momentul in care a cucerit lumea, pe vremea lui Cezar, a fost insotita constant de probleme cu femeile. Perechea Cleopatra - Cezar este un exemplu. Napoleon si contesa Walewska, un altul, pentru ca dupa ce instrumenta genial dispozitia generalilor pe campul de lupta, Napoleon tot in poala ei se ducea sa planga.

Este acest lucru valabil si pentru Romania? Cum arata femeia moderna, cu o personalitate puternica, la noi?

Romania n-a terminat tranzitia si atunci si femeia moderna este in tranzitie. N-are portret. E ca si cum ar aparea o femeie cu un ciorap tras pe fata la banca. Un martor o descrie intr-un fel, iar altul in alt fel. Femeia de succes in Romania este si femeia gen Mihaela Radulescu si femeia gen Monica Tatoiu si femeia gen Maia Morgenstern. Tipuri total diferite. Femei pe care le apreciez din cu totul alte puncte de vedere.

Poate un barbat schimba o femeie? Dvs. ati fost mentorul vreunei femei?

Nu cred ca am fost. Nu vreau sa vorbesc despre asta. Eventual, ar putea spune o femeie lucrul acesta despre mine. Teoretic, cel mai des se intimpla ca o femeie sa schimbe un barbat. Am vazut barbati foarte puternici schimbati de femei.

Ati calatorit mult in strainatate. Ce ati observat in privinta femeilor de acolo in comparatie cu cele de aici?

Femeile din Romania sunt mult mai frumoase. Asta-i prima observatie, pentru ca nu apuci sa cunosti femeile din strainatate. Eu am cunoscut si femei din strainatate, exista o diferenta de mentalitate, de stil... Dar ceea ce observi de obicei este cat de frumoase sunt sau cat de frumoase vor sa fie.

Care-i idealul dvs. de frumusete?

Exista cele doua tipuri de frumuseti: frumusetea superficiala, primara, si frumusetea interioara.

Nu-i o vorba goala frumusetea interioara?

Nu, nu este. Devine cliseu cand se face parada cu ea. Ma enerveaza cand se spune ca numai ea conteaza. Aiurea. N-am vazut nici o femei sa umble sandwich cu un panou pe care sa scrie: Sint sensibila. Sint darnica. Etc. Important e ca frumusetea interioara sa reiasa, nu sa iti fie spusa. Cind intalnesti o femeie, intalnesti un corp, un body, si o sclipire, ochii. Cind incepe sa vorbeasca, iti dai seama de educatie, stil, comunicare si chimie intre tine si ea. Dar sa fim seriosi! Ati vazut vreodata un baiat agatand la o petrecere pe cea mai grasa si timida fata, dar cu un suflet extraordinar? Nu s-ar mai face filme despre femei care au complexe pentru ca nu arata cum ni se pare noua ca ar trebui sa arate. Poate ca, daca America va stapani lumea in 2600, genul de femeie frumoasa va fi cea de 420 kilograme, zambind gales dintr-o masa de grasime, iar schiloadele vor fi niste marginalizate care vor sta ascunse in casa si vor manca pe rupte.

Plecasem de la idealul dvs. de frumusete...

Nici nu stiu daca as putea spune ca imi plac blondele sau brunele. Imi plac femeile interesante.

Dan Chisu- Interviu

Festivalul de Film DaKINO, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, Goran Bregovic la Bucuresti, ocolul Pamintului in 80 de zile, Senatorul melcilor si Asphalt Tango, stand-up comedy intr-o cafenea, un restaurant in centrul Bucurestiului toate acestea va au ca punct de convergenta. Ce background v-a permis sa faceti lucruri atat de diverse?

Nu a existat o formula sau o solutie. Lucrurile au venit dintr-unul intr-altul. Festivalul de Film a inceput in urma cu 14 ani pentru ca nu exista nici un eveniment de acest fel. Veneam dintr-un mediu care nu mai apartinea cinema-ului, pentru ca din 1981 lucram cu Ion Tiriac si faceam evenimente sportive. Asta se intampla in Germania, la Stuttgart si nici nu visam ca Romania va avea vreodata sansa sa devina ceea ce este astazi. Deja ma consolasem cu gandul de a fi plecat definitiv din Romania si de a-mi gasi in Franta sau Germania nu ma decisesem exact - patria adoptiva. Echilibrul pe care mi-l dadea faptul ca lucram intr-o echipa de romani si cu un om de personalitatea lui Ion Tiriac, ajungand sa fiu responsabil la un moment dat de tot ceea ce tinea de partea de imagine/televiziune, imi convenea. Aveam acces la interviuri in exclusivitate sau in players lounge locul unde nu intra nimeni altcineva decat oamenii lui Tiriac. Ma hotarasem ca acesta sa fie rolul meu.
Cind a venit Revolutia si lucrurile au luat o intorsatura favorabila, am abandonat imediat. Stiam exact ce imi doresc si nu puteam sa fac pana atunci. Am spus imediat ca Romania este locul in care vreau sa ma intorc. A fost prima dovada a azilului meu politic, nu financiar. Multa lume pleca din alte considerente. M-am intors sa mananc salamul cu soia pe care nu l-am mancat cat a fost Ceausescu la putere. Vroiam sa fac film/televiziune si am inceput cu un festival de film, facut mai in gluma, mai in serios. Nu credeam niciodata ca va ajunge la 14 editii. Nu a fost vorba de vreo metamorfozare a unui alt proiect sau de o perioada de incubatie. Pur si simplu, Vivi Dragan Vasile mi-a spus intr-o discutie amicala de dezinteresul studentilor de la Film fata de scoala. Daca inainte de Revolutie invatau din respect pentru profesori, dupa, nu mai faceau deloc filme. Era perioada aceea usor anarhica post revolutionara, in care femeia de serviciu din spital spunea ca acum este cazul sa faca si doctorii curatenie. M-am gandit ca un concurs i-ar ajuta pe studenti sa faca filme. Cert este ca primele trei editii au trecut aproape neobservate, dupa care, vazand succesul de care se bucura evenimentul tocmai pentru ca nu exista nici un eveniment, festivalul s-a dezvoltat.
Lucrurile s-au intamplat...Mircea Daneliuc mi-a propus sa joc in filmul lui (Senatorul melcilor n.r.), am jucat, Nae Caranfil mi-a propus sa joc in filmul lui (Asphalt tango n.r.), am acceptat.
Pentru DaKINO am avut nevoie la un moment dat de o deschidere maiestuoasa si l-am invitat pe Bregovic, pentru un alt eveniment l-am invitat pe Kusturica.

Si cu Noaptea Devoratorilor de Publicitate ati deschis un drum.

Noaptea Devoratorilor s-a nascut din dorinta de a face un eveniment de publicitate in Romania, care a si existat de altfel: Festivalul de Film Publicitar Romanesc. Acesta nu a prins foarte bine pentru ca nu existau pe vremea aceea prea multe agentii de publicitate in Romania, nu venisera multinationalele, ne uitam la televizor si vedeam publicitate de tipul V-am prins, vrajitoarelor!. Mi-am dat seama ca fertilitatea solului este inexistenta, asa ca am transformat evenimentul intr-un spectacol de publicitate. Am luat un concept francez, care a functionat foarte bine si a ajuns si el la 10 editii.
Aparitia magazinului Pier Import este aproape anecdotica. M-am dus sa-mi cumpar de la magazinul din Franta o terasa de gradina si am cerut sa imi fie transportata la Bucuresti. Am aflat ca-i imposibil. Am cerut la sediul central sa platesc sa mi se aduca. Mi s-a spus ca nu se poate pentru ca nu exista reprezentant in Romania. Am intrebat ce trebuie sa faca cineva pentru a deveni reprezentant, am completat un formular si trei luni mai tirziu m-au chemat sa-mi spuna ca-i interesanta aplicatia mea. N-a fost nimic premeditat.

Sa revenim la nisele pe care le-ati descoperit in showbiz-ul romanesc.

Va spun ceva: mancam ceea ce primim. Am consumat muzica usoara pana in 89 si am avut ca staruri interpretii care erau promovati atunci. Nu exista alternativa. Dupa 89 au venit niste pusti care, chiar daca unii dintre ei au avut statut de efemeride, au lansat hituri, au creat o piata, iar ceilalti au disparut. Cei care s-au putut reconverti vezi cazul Cotabita au succes si acum.

De aceea ati acceptat sa apareti in videoclipul formatiei VH2?

Sunt prieten si cu Gabi Cotabita si cu Mihai Pocorschi, iar videoclipul era unul al prietenilor. Nu fac decat ceea ce imi place. Muzica lor imi place. Acelasi lucru se intampla si in comedie. Exista un public pentru Stela si Arsinel, un public pentru Nae Lazarescu si Vasile Murariu, dar exista si un alt fel de public care nu a avut parte umorul romanesc pe care il dorea. E nevoie de un umor gen Seinfeld, usturator, in care sa spui lucrurilor pe nume cu curaj, sa folosesti orice cuvant. In general, in Romania exista un soi de pudibonderie. Urmarim cu mare placere filme americane in care se foloseste fuck de o suta de ori, precum la Tarantino, si nu ne zgarie deloc pe urechi sau pe retina. Ati incercat vreodata sa traduceti un film american? Este imposibil de pus pe ecran traducerea!
Am crezut ca trebuie sa existe o agora a tanarului actor care vrea sa incerce sa fie altcumva si am lansat conceptul de stand-up comedy in Romania la Cafe Deko. Seara, de la ora 23.00, se aduna peste o suta de oameni. Nu exista texte. Actorii improvizeaza. Se uita la stiri, se urca pe scena si povestesc. Daca unul n-are umor, publicul il amendeaza intrucat se afla intr-o cafenea, nu intr-o sala de teatru. Lumea vorbeste, zumzaie, bazaie, comanda. Orice microfon poate fi acoperit de vocile a o suta de oameni care nu sunt interesati, lucru care sa si intamplat foarte des. Si atunci pustii pleaca singuri de pe scena. Ei au numere de 5-10-15-20-25 minute, cat ii lasa publicul. In plus, oricine se simte smecher sau haios poate sa urce pe scena. Multi au recunoscut cat de greu le-a fost cu microfonul in mana, mult mai greu decat se asteptasera.

Ideea ocolului Pamintului nu este, in schimb, una noua.

Am avut ideea mai demult, dar n-am putut s-o concretizez decat cand Fundatia Anonimul a hotarat sa finanteze proiectul. N-am facut un ocol al mirodeniilor, asa cum il gandisem eu. Conceptul s-a schimbat, dar ideea de a promova astfel Festivalul de Film Independent Anonimul este extraordinara. Sa te duci la fiecare invitat si sa bati la usa pentru a-i inmana personal invitatia... Cei mai multi au fost extrem de surprinsi.

Restaurantul pare si el o calatorie in jurul lumii prin intermediul mancarii.

Am deschis restaurantul pentru ca imi place sa gatesc si imi place sa gatesc altceva.

V-a cucerit vreo gastronomie nationala?

Am calatorit destul de mult si memoria gustului m-a facut sa incerc sa repet ce am mancat prin diferite locuri. E drept ca la Paris gaseam restaurantul tarii respective, pentru ca nu exista gastronomie nationala care sa nu fie reprezentata la Paris. Dar nu gaseam tot timpul ce-mi doream. Mi-a aduc aminte de un anume tip de cotlet care devenise un fel de mancare favorita pentru mine pe vremea cand nu exista decat un singur restaurant chinezesc in Bucuresti. In China am cautat cu obstinatie acest preparat, dar nu l-am gasit, probabil pentru ca era dintr-o bucatarie cantoneza. Ma aflam la Paris si am incercat sa-l fac, stiind ingredientele. Sa ma duc la un restaurant exotic la Paris era foarte scump, iar pe vremea aceea nu-mi permiteam mare lucru. Intr-adevar, aveam pasiunea pentru gatit. Ea vine de la tata, caruia ii placea foarte mult sa gateasca si care o si facea mai des decat mama. Facea niste mancaruri senzationale ardelenesti. Unele se regasesc in meniul de la Esperanto - de pilda, un pui cu smintina si ciuperci, la care am schimbat doar prepararea prelabila a carnii (am marinat-o intr-un stil total deosebit, asiatic) si asa a iesit unul dintre cele mai cerute feluri de mancare.

Dan Chisu- Interviu

Credeti ca mincarea e un afrodisiac?

Exista ingrediente afrodisiace. In plus, pentru o anumita categorie de oameni, mancarea este o placere perversa in care fiecare intalnire cu un gust nou si fiecare asociere de gusturi determina orgasm gastronomic, care poate fi pus pe aceeasi scara cu cel sexual.

Ce v-a frapat in tarile pe care le-ati parcurs in recenta expeditie?

N-a fost tara in care sa nu am o surpriza. M-au frapat lucrurile cu care nu eram obisnuit, raportat la locul in care ma aflam. In India nu m-au frapat copiii care cerseau pe strada, ca avem si noi, dar in Tokyo, daca as fi vazut unul, as fi ramas uimit. M-a marcat episodul incinerarii unor oameni in Nepal. Cind vezi ca un om arde ca un butuc, normal ca reactionezi. In Alaska aveam senzatia ca oamenii chinuiau cainii care trag sanii. Credeam ca acestia urla de frica, de frig, de oboseala. Cand am aflat ca urla de bucurie ca vor inhama la sanie si vor primi apoi mancarea, am fost socat. In SUA am retinut lipsa de gust in mancare, cantitatea uriasa de mancare. Am luat niste portii medii si cand ne-au fost aduse am vrut sa le refuzam crezand ca din greseala am primit unele mari. Erau medium, nu large, dar dupa standardele lor. La televizor, jumatate dintre reclame sunt la mancare, iar cealalta jumatate la modalitatile de a slabi dupa atata mancare. M-a tentat la un moment dat ideea de a sta in SUA, dar nu cred ca as putea. Europa este formidabila, iar Balcanii... Abia acum, dupa aceasta excursie, l-am inteles pe Bregovic, care imi vorbea de miracolul Balcanilor. Si SUA si Japonia sunt sintetice. Parca sunt din piese de Lego. Ce bucurie am avut cand am ajuns din Dallas in Guadalajara si ne-am trezit intr-un film cu slow motion, in care lumea nu mai era stresata si avea timp, de pilda, sa se opreasca la unul dintre cei trei sute de lustragii de pe o strada pentru a-si face pantofii!

Acesta-i farmecul Balcanilor, spiritul?

Alexandria, Atena, Istanbul sunt minuni de orase. Amestecuri incredibile de gusturi si mirosuri, aflate la doar o ora departare cu avionul. Cred ca Balcanii sunt singurul loc in care pot trai. Am vazut toata lumea si emotia pe care am simtit-o in Delta Dunarii n-am regasit-o nicaieri. Romania e o tara frumoasa. Din nefericire, sintagma completa este O tara frumoasa. Pacat ca-i locuita.

Subscrieti la partea a doua a expresiei?

Nu. Sunt convins ca lucrurile se vor normaliza. Am mare incredere in trezirea romanilor.

Fotografii de Ionut Staicu

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!