Skip to article

Probleme sau nu?

Probleme sau nu?
Citeam ieri sau alartaieri o revista in care vedetele erau intrebate de micile lor temeri, asta ca sa nu le numim fobii. Din 7 vedete intervievate in revista respectiva cinci sustineau ca sufera de claustrofobie.

Si... surpriza, astazi citind alta revista care avea un articol pe aceeasi tema, am descoperit cu aceasi "incantare" de acum 2 zile ca si in revista respectiva vedetele sufereau nu numai de claustrofobie dar si de stari depresive acute (repet asta din spusele lor), ceea ce ma face sa cred ca in lipsa de probleme reale aceste persoane simt o nevoia de a isi inventa unele.

Si tind sa cred ca acest fenomen nu se intampla numai in randul vedetelor ci in randul majoritatii populatiei romanesti. Intrebarea care urmeaza acestei afirmatii este urmatoareea: de ce vrem neaparat sa fim posesorii unei fobii, unei "tulburari" afective sau psihice? Suntem oare mai interesanti asa, mai cool sau mai trendy... sau ne-am sufocat de atata liniste incat am ajuns sa ne fabricam probleme doar pentru a avea cu ce sa ne umplem timpul si pentru a umple si buzunarele terapeutilor cu niste bani buni?

Probleme sau nu?

Cum eu sunt cea care scrie acest articol... momentan eu o sa fiu si cea care da raspunsul. Cu cea mai mare sinceritete, cred ca da, cred ca avem nevoie de niste "mici probleme" ca sa fim si noi oameni "normali", sa ne unioformizam si noi intregii societati.

Oare cei care afirma cu atata vehementa ca sunt claustrofobi si depresivi au habar de fapt ce inseamna aceste doua tulburari, oare au cunoscut vreodata un depresiv? Sincer nu, pentru ca, daca asta s-ar fi intamplat, cu siguranta nu si-ar mai permite sa se catalogheze ei astfel.

O alta mirare am avut-o in randul adolescentilor care se adreseaza unul altuia cu apelativul "shizofrenicule". Intra si ei in categoria falsilor depresivi si claustrofobi? Da si nu... da pentru ca apeleaza la aceste formule de adresare din acelasi motiv ca si
"depresivii si claustrofobii", si anume de a fi interesanti... si nu pentru ca liceul e varsta la care intri in contact cu psihologia si ti se pare ca te regasesti, mai mult sau mai putin, in mai toate bolile din manualele respective

Eu am un mic sfat pentru cei care isi inventeaza probleme psihice doar din necesitatea imperioasa de a da o pata de culoare cotidianului, si anume sa lase aceste etichetari la o parte. Sunt termeni cu o incarcatura afectiva extraordinara. Si partea proasta ca aceasta incarcatura este una negativa. Nu spun ca o parte din ei nu sunt depresivi, claustrofobi sau schizofrenici, doar ca una mult prea mica raportatandu-ma la masa celor care afirma asemenea ineptii.

Si daca sunteti asa, cei care credeti asta... spitalele sunt permanent deschise, nu le mai ocoliti portile, desi cred ca daca ar fi niste afirmatii justificate, Romania s-ar transforma cu siguranta intr-o tara de orase goale, in care peste 70% din omeni ar fi in ospicii, doar pentru ca starea de bine nu le mai este suficienta si simt nevoia permanenta sa se imbolnaveasca.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!