Skip to article

Aventura...

Aventura...
Era o vreme in care nu intelegeam ce tip de animal ciudat e si barbatul, mereu dornic de altceva, altcineva. Si cel mai greu imi era sa pricep cum poti sa uiti pur si simplu de femeia de acasa, pe care o iubesti si cu care mai ai eventual si unul, doi copii, pentru o oricare alta pe care nici n-ai cum s-o cunosti prea bine. Adica cum poti sa-ti uiti toata viata intr-o secunda si sa renunti la tot pentru o mare necunoscuta. Uimitor e ca de cele mai multe ori necunoscuta nu e nici macar o blonda inalta, superba, posesoare a unei perechi de sani sariti parca din reclamele la silicon, ci o femeie pe care n-ai fi remarcat-o niciodata pe strada, o femeie ca tine... poate.

Mi-am adus aminte de nedumerirea mea existentiala intamplator, la o cafea, ascultand povestile de vacanta ale unei bune prietene intoarsa recent de la o conferinta de o saptamana tinuta pe meleaguri exotice si atat de indepartate. Dupa scurta introducere despre cum e sa-ti cumperi papuci roz cu pampoane din Malibu, ca lumea buna, si despre cat de albastru e cerul prin alte parti si de roz viitorul, m-a lovit cu stirea: "Cred ca am avut o aventura, iubesc si ma simt minunat!" Nimic in neregula pana aici, doar ca draga de ea este casatorita (chiar recent!) si are o relatie minunata cu sotul ei (pentru care chiar o invidiam in gandul meu).

Si povestea merge mai departe... "A fost o nebunie... stia ce vreau sa spun inainte sa articulez cuvintele, stiu cele mai intime detalii despre el si el despre mine, lucrurile pe care nu le spui nimanui ca sa nu te judece gresit, cred ca l-am simtit mai aproape decat pe oricine altcineva. Nu am nici o remuscare: a fost ca o viata intr-o saptamana, o viata care mergea paralel cu viata mea si eu am sarit in ea dintr-o intamplare. A venit in completarea fiintei mele intr-un mod atat de categoric incat alipirea sufletelor mi s-a parut putin brutala. L-am iubit din prima secunda si am fost indragostita de el in acelasi timp, m-am simtit perfecta in dragostea mea..."

La un moment dat n-a mai spus nimic si mi-am dat seama ca retraieste senzatiile cu fiecare cuvant. Am inteles fara sa-mi spuna nimic ca toate astea n-au nici o legatura cu sotul ei cu care planifica un copil si pe care il iubeste. A fost o alta viata, cum zicea ea...

Asta inseamna oare ca nu numai barbatii ci si femeile se poate intampla sa-si doreasca altceva, pe altcineva desi au iubirea acasa?! Si ca toti aceaia care renunta la ce au isi dau practice vietile pentru unele noi? Sau pur si simplu ratiunile din cauza carora se destrama familiile si relatiile de durata in care intervine o a treia persoana tin de altceva necunoscut mie sau prea banal pentru a fi mentionat...

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!