Skip to article

Cat de corecti suntem in relatiile noastre

Cat de corecti suntem in relatiile noastre
Corectitudinea nu se masoara numai in gradul de respectare a promisiunilor pe care le facem. Aici este vorba pana la urma de ceva suficient de simplu suntem constienti ca noi sau partenerul nostru dorim ceva de ambii cunoscut si ne luam un anumit angajament. Facut, zicem noi, cu buna credinta. E adevarat ca ne putem schimba cu timpul sau ca situatia in care a fost facuta promisiunea s-a modificat si atunci consideram ca aceasta nu mai poate fi valabila. Se intampla destul de des. Partenerul poate avea atunci tendinta de a ne invinui, ca si cum ar fi fost vorba de o actiune deliberata de inducere in eroare. Sa nu ii purtam pica, este destul de greu sa fii intelept in durere. Macar insa atunci suntem corecti noua insine.

O incorectitudine mult mai mare apare atunci cand pretindem ceva care nu este adevarat. Motivele sunt multiple poti sa nu te cunosti suficient de bine, nu spui ceea ce crezi fiindca nu se inscrie in linia de conduita normal acceptata de societate sau fiindca ti-e frica ca nu vei obtine ceea ce iti doresti. Intr-o astfel de situatie este greu de crezut ca relatia ta poate fi una reusita. Sa zicem ca pentru moment vei reusi sa te pacalesti atat pe tine cat si pe partenerul tau. Cu timpul insa vei acumula frustrari (care se nasc intotdeauna atunci cand nu iti respecti valorile sau tipul de personalitate) care te vor face sa izbucnesti din cele mai mici neplaceri.

Ceea ce vrem de la o relatie ar trebui sa stim de la inceput. Macar ce vrem in mod ideal, pentru ca inca nu stim destul de bine cealalta persoana astfel incat sa ne dam seama daca nu cumva ne-am simti mult mai bine daca am accepta cu totul altceva decat ni se pare normal. Si ar trebui si sa spunem. Pentru ca mai tarziu ceea ce nu a fost discutat la inceput poate deveni o sursa majora de nemultumire. E adevarat ca asta te poate face fie foarte vulnerabil in fata celuilalt, fie poti cere prea mult si partenerul sa aiba impresia ca nu va reusi niciodata sa iti ofere ceea ce iti doresti. Ei, dar fara un pic de risc nu vad cum ai putea obtine ceva de valoare.

Primul pas catre o buna comunicare este deci sa stii ce iti doresti. Poti incepe analiza printr-o lista a calitatilor si una a defectelor pe care nu le-ai putea suporta. Suna aiurea, e adevarat. Am vrea mai degraba sa lasam sentimentele sa isi urmeze cursul odata ce o anumita persoana ne-a trezit interesul. Am facut-o de cateva ori pana acum si unele alegeri s-au dovedit dezastoase. Un pic de ratiune inainte de a investi prea mult nu strica. Esti rational cand alegi o masina, chiar daca o culoare sau marca te impresioneaza. De ce nu ai fi astfel si cand e vorba de o alegere asa de importanta precum aceasta?

Al doilea pas este chiar sa spui ceea ce crezi. In primul rand pentru ca rareori poti schimba pe cineva si faptul ca amani o problema pe mai tarziu nu inseamna ca o si rezolvi. In al doilea rand pentru ca si timpul poate fi pretios nu are sens sa iti consumi timpul si nervii cu ceva care nu are sanse de reusita. Treci mai departe, cauta ceva care intr-adevar sa ti se potriveasca.

Sa facem deci o incercare. Sa spunem cum am vrea sa fie partenerul, relatia noastra si peste ce nu am putea trece. Incep eu: nu as putea trece peste folosirea abuziva a increderii pe care o ofer; nu mi-ar place sa am o relatie in care tot timpul trebuie sa verific daca celalalt nu a facut vreo prostie. Ma atrage inteligenta, veselia, imaginatia. Imi plac oamenii care ma fac sa rad si care dezvaluie noi perspective de a vedea lucrurile. Imi plac relatiile care creaza un sentiment de potrivire - fara diferente prea mari de varsta, aspect, resurse financiare, asteptari de la viata.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!