Skip to article

Ce am facut dupa sfarsitul lumii

Ce am facut dupa sfarsitul lumii
Am trait mult timp cu teama de a fi parasita de el, de cel pe care il iubeam atat de mult. Desi, rational vorbind, nu ar fi fost nici o tragedie, iar viata isi urmeaza cursul firesc, cand vine vorba de dragoste, uneori nu mai exista loc pentru ratiune.

Mi-era frica sa-l pierd si, probabil de aceea, m-am ranit de multe ori inutil, cautand pretexte din cele mai bizare pentru purtarile lui.

Si totusi, intr-un mod inexplicabil, ma simteam fericita, de parca suferinta devenise pentru mine un mod de viata... Intr-un final, inevitabilul s-a produs. Dupa o perioada de instrainare in care nici chiar eu nu mai gaseam motive ca noi doi sa mai ramanem impreuna, unul din noi trebuia sa dea cartile pe fata. Si aceea n-am fost eu...

Ce am facut dupa sfarsitul lumii

Stiam exact ce avea sa urmeze, eram chiar impacata cu gandul si, totusi, in momentul in care "a pus punctul pe i", am simtit ca intreg universul meu se prabuseste. M-am prefacut oarecum indiferenta, am purtat apoi o mica discutie patetica despre cat de buni amici vom fi noi, dar am fugit cat am putut de repede acasa.

Si am plans... am plans ore in sir fara sa stiu exact de ce. Simteam doar ca sufletul meu este sfasiat in mii de bucatele... Parca ar fi fost sfarsitul lumii. Dar mi-am regasit repede puterea sa merg mai departe.

L-am iubit enorm de mult si asta nu o voi nega niciodata, dar acum s-a terminat... cu el, nu si cu mine. Eu voi merge mai departe asa cum am fost intotdeauna, optimista! Si daca mai am ceva sa-i spun acum, dupa ce am avut timp sa "diger" totul, vreau doar sa-i multumesc pentru ca a fost alaturi de mine si mai ales pentru ca am avut atatea de invatat de la el.

Datorita lui ma simt mai implinita si mai puternica decat eram cand l-am cunoscut. Iubirea nu se duce o data cu despartirea. Eu il voi iubi mereu, chiar si atunci cand nu ma voi gandi la el.

Cred cu tarie in forta destinului. Destinul face in asa fel incat toti sa ne gasim mai usor drumul in viata, trecand prin diferite eperiente. Si cred ca, daca am invata cu totii sa ne acceptam destinul, in loc sa ne plafonam intr-un trecut care oricum nu se mai intoarce, am fi cu totii mult mai fericiti!

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!