Skip to article

Celibatar datorita lui Eminescu

Celibatar datorita lui Eminescu
E seara, in masini luxoase sau simpli pietoni, o multime de barbati si femei trec singuri pe strada, cu preocuparile lor, cu problemem lor, cu necazurile si bucuriile lor. Dar, de ce sunt toti singuri? De ce din atatia cati sunt pe strada nu pot forma un cuplu, macar, cativa dintre ei? De ce "fug" unii de altii? Ce nu-i lasa sa se apropie? Ce-i face sa nu poata "suporta" o relatie, o casnicie?

Ii privesc si imi dau seama ca o multime de oameni din jurul meu sunt fie necasatoriti, fie divortati, fie vaduvi, dar oricum SINGURI, si desi se cunosc intre ei, totusi nici unii nici altii, nu fac nimic pentru a incerca sa formeze o noua relatie, o eventuala casatorie. Apoi am inceput sa numar cate persoane cunosc implicate intr-o relatie stabila sau casatoriti. Am fost surpinsa de numarul lor mic; erau putini, foarte putini, prea putini chiar. Cine sunt acesti oameni care au o casatorie sau o relatie, cum reusesc ei sa pastreze o relatie, care e secretul lor?

Stiu si eu de povestile frumoase in care doi se iubesc, se respecta si se ajuta reciproc de la inceput si pana la adanci batraneti, si desi, pare o poveste, totusi mai exista astfel de cupluri, dar sunt de rare incat pot fi date ca exemplu unei exceptii care intareste regula.
In minte imi apare o vecina pe care o vedeam mereu tista. Cand ne intalneam la o cafea si un pahar de barfa, ea intra fuga, mereu cand cafeaua era gata deja, o bea repede din doua inghitituri si apoi pleca speriata acasa, sa nu vina sotul ei si s-o gasesca plecata. Nu statea decat la un etaj mai sus, era in papuci de casa si mereu parca speriata si gata sa fuga. "Stapanul" nu-i da voie sa paraseasca teritoriul casei, decat pana in piata. Ii era rusine sa ne refuze mereu invitatia la cafea, avea puterea sa incalce "consemnul" si totusi nu-i pria cafeaua si pe deasupra se mai si expunea gratuit unui scandal. Dupa un timp nici nu am mai invitat-o, am inteles situatia si pentru a nu-i face probleme mai mari decat cele pe care le avea, nu o mai invitam la noi la cafea. Cand treceam prin fata blcului, ne uitam la ea cum sta trista pe terasa si ne priveste, bateam in lemn si ziceam "Doamne fereste de un asa sot si o asa viata de caine".

Dar dupa spusele altei vecine, ( al carei sot, baut, o batea mereu de abia o scoteau vecini din mainile lui), "trebuie sa suferi daca vrei sa ai barbat langa tine". Oare? Cele care nu acceptam aceasta conditie inumana, inseamna ca nu vrem sa avem barbati langa noi? Eu cred ca nu acceptam conditia de animal, pentru simplul fapt ca ne-am nascut oameni si pentru ca nu suntem proprietatea nimanui. Am o prietena care spune ca daca nu gaseste un barbat care sa aiba aceeasi scara de valori ca si ea, mai bine lipsa. Iar o alta, desi recunoaste ca "de sarbatori e ingrozitor sa fi singura", spune totusi, ca decat sa suporte 360 de zile un badaran langa ea, pentru ca 4-5 zile pe an sa fie cu cineva in casa, prefera ca toate cele 365 zile sa fie singura.

Stiu si barbati singuri si care isi vad de casa lor cu demnitate, oameni respectosi, amabili, bine crescuti, educati. Prefera sa-si faca menajul singuri (si de ce sa nu recunosc se descura destul de bine), prefera sa doarma in pat de fiecare data cu alta persoana, sa-si creasca singuri copii, sa puna muraturi, sa faca prajituri. Acesti barbati, putini, dar totusi sunt, prefera sa faca totul singuri, decat sa suporte langa ei o femeie capricioasa, care mereu trage totul pentru neamurile ei, care sta acasa degeaba - ca nu merge ea la serviciu, e o doamna, si doar "e barbat sa ma intretina"; o femeie care daca face o ciorba (si pe aia i-o da sa o manance si dimineata si seara), are pretentia ca el sa-i recunoasca meritele de super gospodina ca "doar a muncit toata ziulica la ea"; o femeie care nu e in stare sa aprecieze nimic si care are impresia ca totul i se cuvine pentru simplul fapt ca "i-am facut un copil, acum gata, sa-si faca si el datoria, eu mi-am facut-o", o femeie care educa copii in spiritul a tot ce este fals si mincinos doar pentru a-si acoperi ea minciunile si falsitatea, o femeie rece si rea cu idei invechite si pretentii pe masura incapacitati ei. Decat cu o astfel de femeie, mai bine singur, spunea un amic, dupa 23 ani de casnicie.
Ceea ce inseamna ca nici ei, cat sunt de barbati, nu pot accepta acea conditie de animal, de umilita si batjocura, de injosire si indobitocire. Acea conditie inumana de sluga, mereu cu frica in san ca vine stapanul, ca poate am gresit cu ceva, ca am sa fiu pedepsit sau ca o sa mi se ceara sa fac imposibilul. Iar ca femeie mai trebuie sa suporti si sa si accepti, ideea ca esti considerata femeie si nu om si ca esti tratata ca ....... femeie, adica ultima creatura de pe pamant.

Supusi unor asemenea "tratamente", oare cum se poate sa suportam aceasta conditie inumana? Si totusi nu ne rasculam decat unii. Si toti aceia suntem singuri. Sa fie vorba doar de niste rasculati sau de niste oamenii puternici, de cei care nu se sperie de greutatile vietii, de cei curajosi care pot si stiu sa-si tina fraile vietii in mainile lor, de oameni cu un anumit nivel spiritual si cultural, de oameni cu frica lui Dumnezeu si nu cu frica de oameni?

Cineva spunea ca o casnicie/ relatie impune responsabilitati, si asa este. Uneori prea multe responsabilitati si de obicei toate sunt lasate doar pe umerii unuia singur, a celui mai "slab" se zice. Eu cred ca pe umerii celui mai bun, mai destept, mai muncitor, mai calm, mai moderat, de fapt a celui care isi asuma cu adevarat responsabilitatile si dincolo de hartia certificatului de casatorie afisata prietenilor ostentativ, cand mai indrazneste cate unul sa-i atraga atentia asupra comportamantului sau.

Nu sunt multi barbati care isi asuma responsabilitatile, dar totusi sunt. De femei ce sa mai vorbesc. Sunt poate prea multe care isi iau viata in mainile lor, care 24 de ore din 24 sunt "barbati", care muncesc, alearga, urca, cobara, se lovesc sau sunt lovite, care cad si se ridica iar, si iar o iau de capat pana ce totul e aranjat, linistit, impacat, rezolvat. Si totusi daca tot suntem asa de "destepti", o sa spuneti, de ce sunteti singuri? Poate pentru ca nu acceptam imoralul, ilegalul, viata marunta si ieftina, conditia de animal, scara mica de valori, infrangerile, namolul in care vor altii sa ne tavaleasca, rautatile gratuie, bataile si injuriile. Poate pentru ca nu acceptam umilinta si nici un tratament inuman, lipsa de respect, sau statutul de SEF al celui de langa noi.

Dar ce ne face sa nu acceptam toate astea? Sa fie oare, orele de literatura din scoala generala de la care nu chiuleam, formulele matematice din liceu, zecile de carti din biblioteca citite, politetea invatata din copilarie, ziua de duminica petrecuta cu bunica la biserica, bunul simt transmis prin gene si prin educatia primita in cei sapte ani de acasa, sau pur si simplu independenta noastra spirituala si chiar cea materiala sau libertatea cu care ne-a harazit Dumnezeu inca de la nastere?

Un calaxon ma trezeste din gundurile mele cu ...de ce..... de unde..... cum.....? Si aievea in fata ochilor imi apare profesoara de romana din calsa a XII, care ne spunea ca "daca l-ati cunoaste pe Eminescu nu ati mai tipa ca descreierati prin clasa". Atunci nu am inteles si m-am intrebat mirata si chiar cu "iritarea" specifica varstei acelea, ce legatura are Eminescu cu urletele noastre. Acum insa, ...............stiu. Si indiferent de situatie, ii multumesc, profesoarei, ca nu m-a lasat sa nu-l CUNOSC pe Eminescu.

Articole recomandate

Buna la pat? 5 trucuri care te fac o regina in asternuturi Buna la pat? 5 trucuri care te fac o regina in asternuturi
Exista o serie de mituri legate de ceea ce face pe cineva un amant bun. Tracey Cox, experta in dating si relatii, dezvaluie pentru dailymail.co.uk care sunt lucrurile pe care fiecare dintre noi ar trebui sa le stapaneasca.Poate iti vine greu sa crezi, dar ca sa fii un bun amant e important, printre
Ce vor femeile in dormitor, dar se jeneaza sa ceara. Recunosti ca asa e? Ce vor femeile in dormitor, dar se jeneaza sa ceara. Recunosti ca asa e?
In femeie se duce continuu o lupta surda intre educatia stricta primita in copilarie, in care era invatata sa fie cuminte si decenta, si dorinta de a-si trai viata la cote maxime. Asa ajung multe femei sa nu aiba curajul sa recunoasca ceea ce isi doresc cu adevarat in materie de sex.Iata ceea ce
Iata ce vor cu adevarat barbatii in pat. Nu e ceea ce crezi! Iata ce vor cu adevarat barbatii in pat. Nu e ceea ce crezi!
Sunt momente de cumpana intr-o relatie, cand pare ca lipseste atractia sexuala dintre parteneri. Atunci femeile sunt tentate sa creada ca partenerii lor vor, de fapt, numai sex si nimic altceva. Insa nu este asa. Barbatii trebuie si ei sa se simta doriti, dar si ca viata amoroasa sa fie putin
5 greseli pe care le faci in timpul preludiului si care ucid pasiunea 5 greseli pe care le faci in timpul preludiului si care ucid pasiunea
Preludiul are menirea de a starni pasiunea, pofta pentru sex. Insa uneori se intampla exact contrariul. De ce? Din cauza catorva greseli care inhiba dorinta. Iata la ce trebuie sa fii atenta ca sa nu strici ceea ce ar putea fi o partida de amor de neuitat: Pasivitatea Barbatii sunt mai fermi cu
Un nou tip de sex face furori printre tineri. In ce consta Un nou tip de sex face furori printre tineri. In ce consta
Orice s-ar spune, sexul este important intr-o relatie. Iubirea carnala intretine pasiunea in cuplu, dar se pare ca lucrurile au „evoluat” putin, astfel ca un nou tip de relatii intime a devenit tot mai apreciat. Este cel in care conteaza mai mult pasiunea si dorinta decat sentimentele.
Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!