Skip to article

Cum poti ajunge sa preferi singuratatea

Cum poti ajunge sa preferi singuratatea
De multe ori cand imi recitesc jurnalele pe care le tin, am impresia ca sunt intr-un avion si ca zbor incet deasupra unui desert de plictiseala. Mi se parea ca varsta asta de 16,17,18 ani nu se va termina niciodata. Parintii care credeau in mod cinstit ca imi dau o buna educatie ucideau in mine gustul pentru fericire. Desi am fost cam stangace (sunt si acum) am avut destule succese in societate. Poate unii oameni ma gaseau teapana, pretentioasa, neindemanatica. Eram teapana pentru ca imi petreceam viata infranandu-ma mereu, eram neindemanatica deoarece niciodata nu mi s-a permis sa ma misc in voie, sa spun ce vreau, pretentioasa deoarece fiind prea timida, prea modesta ca sa vorbesc cu dragalasenie despre mine insami sau sa spun niste nimicuri amuzante, ma refugiam in subiectele grave.

Poate si acum sunt asa, de aceea nu ma intelege nimeni, seriozitatea mea putin pedanta ii alunga pe toti din jurul meu.

Ah, cum il mai chemam sa vina cat mai repede pe acela care ma va smulge din sclavia pe care o duceam, el a venit dar a fost o deziluzie totala. Apoi am mai asteptat, speram ca intr-o zi totusi il voi gasi pe acel "cineva", il simteam aproape, simteam cum se apropie incet, ii vedeam chipul dar foarte sters, neclar , il strigam si iata ca intr-o zi mi-a raspuns, a venit, si golul din inima mea s-a umplut. Dar pentru cat timp? Alta deziluzie totala de asta data!
Am ajuns deja la o varsta la care nu mai astept nimic bun de la viata, sunt total dezamagita.....si prefer singuratatea. Nu stiu daca asa e bine, dar....

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!