Skip to article

De ce dispare Don Juan?

De ce dispare Don Juan?
Generatii intregi de femei si-au pus aceasta intrebare: "De ce Marele Cuceritor dispare brusc din viata lor dupa o minunata aventura?". Ca a fost vorba de celebrii Don Juan, Casanova sau actori faimosi care au "adunat la activ" nenumarate cuceriri sau doar de un banal fante de cartier (mahalaua fiind un cuvant cam dur totusi) mereu s-a repetat acelasi cliseu: o cucerire infocata, o aventura apriga si o plecare tumultoasa spre "alte zari".

Si s-au gasit o gramada de psihologi, filosofi sau chiar medici care sa le explice nestatornicia cu diferite teorii. Eu n-am una noua si deosebita, am doar nelamurirea si neincrederea in celelalte explicatii despre nevoia lor aproape patologica de afectiune si de sublim si anume de o "imposibila perfecta iubire".

Dar cel mai puternic ma impresioneaza ochii lor, adanci si cu o infinita parca tristete. "Ce ai vrea sa fac pentru tine?" iti spun cald si invaluitor si simti ca ai putea sa ceri luna de pe cer, insa tot ce vrei in acel moment este sa te scufunzi in acei ochi, sa te vezi stralucitoare in lumina lor patrunzatoare in sufletul tau. "As vrea sa ma privesti asa pana la sfasitul veacurilor si dupa, vesnic" este tot ce ai spune daca n-ar suna atat de imposibil.

Cand noaptea sau noptile impreuna s-au scurs, fericirea care te-a facut sa infloresti a devenit una din pretioasele tale amintiri, deci El a plecat deja, nu-ti lipsesc vorbele care sa te vrajeasca, nici dogoarea pasiunii traite. Nu, iti lipsesc ochii in care sa te mai poti oglindi, sa te vezi frumoasa si fericita. Si nu exista un substitut pentru asa ceva in privirile calde ale prietenilor, familiei sau ale unui muritor obisnuit, care poate te adora in felul lui si al multor altora, obisnuit.

Poate doar in ochii unui animal mic si drag, pentru care reprezinti partea cea mai importata din Univers regasesti sclipirea aceea de indescriptibila frumusete a ta, dar pe care o porti inauntru. Si atunci il iubesti nespus, stiind ca el reuseste sa te vada, in lumea lui, acea fiinta fericita care ii daruieste iubirea.

Poate gresesc dar in mintea mea doar ei, cei care te cuceresc irational si absolut sunt marii cuceritori, nestatornicii si animalele dragi, dragostea care-ti apartine doar tie si nu dispare cu nici o conditie. Nu zic ca trebuie sa alegem, e stiut ca sufletul nu stie sa aleaga ce-i este bine, intotdeauna si nici nu cred ca-i bine sa ne cenzuram sentimentele. Trebuie, poate, sa le traim pe toate: nestatornice iubiri care ne raman vesnic in suflet, pasiuni care au inceput, o existenta si un sfarsit si mici capricii pe care uneori le confundam cu sentimentele.

Doar ca imi revin mereu in minte ochii dragi pe care as vrea oricand sa-i mai vad. "Ce ai vrea sa fac pentru tine?". "Sa-ti mai pot privi adancul din ochi".

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!