Skip to article

De ce nimic nu mai este ca la inceput?

De ce nimic nu mai este ca la inceput?
O intrebare pe care ne-am pus-o multe dintre noi. Dragostea vesnica pe care o juram la inceput unde este si in ce s-a transformat? Unde este fiorul? Il mai simtim oare? Cautam in noi raspunsuri si ne temem de ce am putea sa descoperim. Dam timpul inapoi si pornim in cautarea noastra, a celor de atunci. Ne-am indragostit iremediabil si viata noastra a capatat nuante de roz. Intalnirile au un farmec dulce si suspinam, numarand clipele pana la urmatoarea revedere. Visam cu ochii deschisi si gandurile noastre s-au blocat pe cateva imagini pe care le rememoram la nesfarsit. Dar vine clipa cand intalnirile nu ne mai sunt de ajuns, vrem mai mult , vrem sa fim cu persoana iubita in orice clipa.

Aici ajungem la marele inceput (al sfarsitului?) cand vrem ca "el" sau "ea" sa faca parte din viata noastra cotidiana, sa fie prezenta in tot ce se intampla in jurul nostru, sa impartim totul, sa luam decizii impreuna, sa fim nedespartiti. Si in sfarsit ne mutam impreuna. Este un parcurs pe care toti l-au trecut intr-un fel sau altul, un scenariu care se repeta la nesfarsit si in aproape orice relatie de cuplu, si care nu poate fi schimbat. Asa este legea naturii, a dragostei, a trecerii timpului, a evolutiei oricarui inceput.

Daca am putea opri timpul aici, ne-am iubi vesnic la fel. Dar evoluam, incepem sa impartim sarcinile, banii, spatiul, baia, bucataria, televizorul, dormitorul, patul. Totul este ok, doar asta ne-am dorit, nu-i asa? Iubim cu pasiune iar zilele si noptile trec fara sa ne dam seama.

Dar cotidianul ne cheama, avem slujbe, avem prieteni, avem familie, suntem intr-o continua miscare. Usor, usor personalitatea fiecaruia isi spune cuvantul si incepem sa fim noi, sa nu mai cenzuram chiar totul sa nu mai vrem sa fim perfecti in ochii celuilalt (perfectiunea este obositoare totusi).

Cateodata suntem suparati, cateodata cu chef de cearta sau dezordonati, si nu renuntam sub nici o forma la cateva obiceiuri care fac parte din noi. Aceasta perioada de acomodare, pentru multe relatii este piatra de incercare, testul de rezistenta. Cat de mult putem sau nu putem sa suportam, ce vrem de fapt? Si uite asa, cum totul se transforma sub privirile noastre fara ca noi sa putem interveni. Transformarile pot distruge sau pot intari o relatie. Depinde in cea mai mare masura de noi. Si cautand in interiorul nostru descoperim ca dragostea de inceput, mai exista, dar din cand in cand trebuie stearsa de praful cotidianului pentru a putea sa-i vedem stralucirea.

Sursa: articole cititori

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!