Skip to article

Miracolul internetului in dating

Miracolul internetului in dating
Poate ca un titlu mai potrivit ar fi "Cine face ca mine, ca mine sa pateasca". Dar articolul nu se vrea moralizator ci doar prezinta experienta din punctul meu de vedere.

Anul trecut, intr-o dorinta de schimbare si dezamagita de ceea ce vedeam in jurul meu, am intrat intr-o frenezie a internetului. Mi-am postat regulamentar "profilul" pe mai multe single sites cu adrese peste ocean si am asteptat cuminte. N-a trecut mult si am primit mesaje peste mesaje, care mai de care mai "exotice". Au fost si citeva mai "normale" si m-am hotarit sa vad ce iese.

Din toata pleiada de "feti-frumosi", doar unul, nu atit de super si nu atit de tinerel, a fost cel care a trecut toate testele la care l-am "supus". Au trecut citeva luni bune si omul nostru continua sirguincios sa sune si sa emailuiasca. Si desi nu era "idealul" meu era totusi un om bun. Si destul de incercat de viata.

Asa ca, desi nu nebuneste indragostita, am hotarit sa merg un pas mai departe. Recunosc, faptul ca era american i-a crescut sansele in fata mea. Dar, de asemenea si faptul ca eram suficient de acrita de "dragoste nebuna". Si am vrut sa-mi dovedesc, mie si lumii, ca dragostea nebuna nu este necesara. Ajunge sa te impaci si sa ai multe lucruri in comun cu cel alaturi de care traiesti.

Si uite asa se facu, la sfirsitul lui Septembrie trecut, de peste mari si tari, a venit in vizita actualul meu sot. Ne-am vazut, ne-am placut, ne-am luat. Am luat si viza super repede si am pornit-o acum un an spre "pamintul fagaduintei".

Pe 5 Noiembrie 2004 aterizam plina de temeri si sperante. Si totul a fost ca in povesti pentru vreo saptamina. Desi discutasem si iar discutasem despre tot ceea ce imi/ii place si displace, desi aveam credinta ca ne cunoastem extrem de bine se pare ca nu era asa.

Fiecare om are felul lui unic de a fi. Si, desi crezi ca stii tot despre omul de linga tine doar traitul alaturi de cineva iti poate da o imagine exacta. Am avut nenumarate certuri, nenumerate amenintari, nenumarate injurii. Si a aparut elementul surpriza - bautura. Ceea ce dragul meu drag a "uitat" sa imi spuna in lungile noastre convorbiri este ca are o istorie de "rataciri" alcoolice. Pentru ca daca ar fi facut-o, istoria ar fi fost cu totul alta astazi.

Nu are rost sa va explic cit doare si cit de tare m-a schimbat si ma schimba in fiecare zi traiul alturi de un om pe care nu-l mai recunosc si cu care nu prea mai am multe in comun. Ce ma tine alaturi de el este faptul ca, datorita lui, am parasit mult prea mult ca sa mai am la ce sa ma intorc. Si atunci, am hotarit sa trec peste orice - sau aproape orice - ca sa pot oferi o viata mai buna celei pe care am dezradacinat-o deja o data - fiica mea.

De ce m-am hotarit sa va scriu? Pentru ca, asemeni mie, sint sigura ca sint multe care viseaza sa intilneasca dragostea ce mare pe net.

Nu spun ca ea nu exista. Dar, atunci cind intilniti pe cineva, pregatiti-va pentru gindul ca, desi "aurit" poate avea la fel de multe sau mai multe "bube" ca si oamenii pe care ii vedeti in fiecare zi. Iar atunci cind aveti de gind ca, pentru omul acesta, sa lasati in urma viata voastra, asa buna sau nu prea buna cum e ea, cercetat-va bine sufletul si vedeti daca se merita. Din punctul meu de vedere, la un an distanta, va spun sincer ca nu.

O viata frumoasa va doresc.

Poate ca un titlu mai potrivit ar fi "Cine face ca mine, ca mine sa pateasca". Dar articolul nu se vrea moralizator ci doar prezinta experienta din punctul meu de vedere.

Anul trecut, intr-o dorinta de schimbare si dezamagita de ceea ce vedeam in jurul meu, am intrat intr-o frenezie a internetului. Mi-am postat regulamentar "profilul" pe mai multe single sites cu adrese peste ocean si am asteptat cuminte. N-a trecut mult si am primit mesaje peste mesaje, care mai de care mai "exotice". Au fost si citeva mai "normale" si m-am hotarit sa vad ce iese.

Din toata pleiada de "feti-frumosi", doar unul, nu atit de super si nu atit de tinerel, a fost cel care a trecut toate testele la care l-am "supus". Au trecut citeva luni bune si omul nostru continua sirguincios sa sune si sa emailuiasca. Si desi nu era "idealul" meu era totusi un om bun. Si destul de incercat de viata.

Asa ca, desi nu nebuneste indragostita, am hotarit sa merg un pas mai departe. Recunosc, faptul ca era american i-a crescut sansele in fata mea. Dar, de asemenea si faptul ca eram suficient de acrita de "dragoste nebuna". Si am vrut sa-mi dovedesc, mie si lumii, ca dragostea nebuna nu este necesara. Ajunge sa te impaci si sa ai multe lucruri in comun cu cel alaturi de care traiesti.

Si uite asa se facu, la sfirsitul lui Septembrie trecut, de peste mari si tari, a venit in vizita actualul meu sot. Ne-am vazut, ne-am placut, ne-am luat. Am luat si viza super repede si am pornit-o acum un an spre "pamintul fagaduintei".

Pe 5 Noiembrie 2004 aterizam plina de temeri si sperante. Si totul a fost ca in povesti pentru vreo saptamina. Desi discutasem si iar discutasem despre tot ceea ce imi/ii place si displace, desi aveam credinta ca ne cunoastem extrem de bine se pare ca nu era asa.

Fiecare om are felul lui unic de a fi. Si, desi crezi ca stii tot despre omul de linga tine doar traitul alaturi de cineva iti poate da o imagine exacta. Am avut nenumarate certuri, nenumerate amenintari, nenumarate injurii. Si a aparut elementul surpriza - bautura. Ceea ce dragul meu drag a "uitat" sa imi spuna in lungile noastre convorbiri este ca are o istorie de "rataciri" alcoolice. Pentru ca daca ar fi facut-o, istoria ar fi fost cu totul alta astazi.

Nu are rost sa va explic cit doare si cit de tare m-a schimbat si ma schimba in fiecare zi traiul alturi de un om pe care nu-l mai recunosc si cu care nu prea mai am multe in comun. Ce ma tine alaturi de el este faptul ca, datorita lui, am parasit mult prea mult ca sa mai am la ce sa ma intorc. Si atunci, am hotarit sa trec peste orice - sau aproape orice - ca sa pot oferi o viata mai buna celei pe care am dezradacinat-o deja o data - fiica mea.

De ce m-am hotarit sa va scriu? Pentru ca, asemeni mie, sint sigura ca sint multe care viseaza sa intilneasca dragostea ce mare pe net.

Nu spun ca ea nu exista. Dar, atunci cind intilniti pe cineva, pregatiti-va pentru gindul ca, desi "aurit" poate avea la fel de multe sau mai multe "bube" ca si oamenii pe care ii vedeti in fiecare zi. Iar atunci cind aveti de gind ca, pentru omul acesta, sa lasati in urma viata voastra, asa buna sau nu prea buna cum e ea, cercetat-va bine sufletul si vedeti daca se merita. Din punctul meu de vedere, la un an distanta, va spun sincer ca nu.

O viata frumoasa va doresc.

Poate ca un titlu mai potrivit ar fi "Cine face ca mine, ca mine sa pateasca". Dar articolul nu se vrea moralizator ci doar prezinta experienta din punctul meu de vedere.

Anul trecut, intr-o dorinta de schimbare si dezamagita de ceea ce vedeam in jurul meu, am intrat intr-o frenezie a internetului. Mi-am postat regulamentar "profilul" pe mai multe single sites cu adrese peste ocean si am asteptat cuminte. N-a trecut mult si am primit mesaje peste mesaje, care mai de care mai "exotice". Au fost si citeva mai "normale" si m-am hotarit sa vad ce iese.

Din toata pleiada de "feti-frumosi", doar unul, nu atit de super si nu atit de tinerel, a fost cel care a trecut toate testele la care l-am "supus". Au trecut citeva luni bune si omul nostru continua sirguincios sa sune si sa emailuiasca. Si desi nu era "idealul" meu era totusi un om bun. Si destul de incercat de viata.

Asa ca, desi nu nebuneste indragostita, am hotarit sa merg un pas mai departe. Recunosc, faptul ca era american i-a crescut sansele in fata mea. Dar, de asemenea si faptul ca eram suficient de acrita de "dragoste nebuna". Si am vrut sa-mi dovedesc, mie si lumii, ca dragostea nebuna nu este necesara. Ajunge sa te impaci si sa ai multe lucruri in comun cu cel alaturi de care traiesti.

Si uite asa se facu, la sfirsitul lui Septembrie trecut, de peste mari si tari, a venit in vizita actualul meu sot. Ne-am vazut, ne-am placut, ne-am luat. Am luat si viza super repede si am pornit-o acum un an spre "pamintul fagaduintei".

Pe 5 Noiembrie 2004 aterizam plina de temeri si sperante. Si totul a fost ca in povesti pentru vreo saptamina. Desi discutasem si iar discutasem despre tot ceea ce imi/ii place si displace, desi aveam credinta ca ne cunoastem extrem de bine se pare ca nu era asa.

Fiecare om are felul lui unic de a fi. Si, desi crezi ca stii tot despre omul de linga tine doar traitul alaturi de cineva iti poate da o imagine exacta. Am avut nenumarate certuri, nenumerate amenintari, nenumarate injurii. Si a aparut elementul surpriza - bautura. Ceea ce dragul meu drag a "uitat" sa imi spuna in lungile noastre convorbiri este ca are o istorie de "rataciri" alcoolice. Pentru ca daca ar fi facut-o, istoria ar fi fost cu totul alta astazi.

Nu are rost sa va explic cit doare si cit de tare m-a schimbat si ma schimba in fiecare zi traiul alturi de un om pe care nu-l mai recunosc si cu care nu prea mai am multe in comun. Ce ma tine alaturi de el este faptul ca, datorita lui, am parasit mult prea mult ca sa mai am la ce sa ma intorc. Si atunci, am hotarit sa trec peste orice - sau aproape orice - ca sa pot oferi o viata mai buna celei pe care am dezradacinat-o deja o data - fiica mea.

De ce m-am hotarit sa va scriu? Pentru ca, asemeni mie, sint sigura ca sint multe care viseaza sa intilneasca dragostea ce mare pe net.

Nu spun ca ea nu exista. Dar, atunci cind intilniti pe cineva, pregatiti-va pentru gindul ca, desi "aurit" poate avea la fel de multe sau mai multe "bube" ca si oamenii pe care ii vedeti in fiecare zi. Iar atunci cind aveti de gind ca, pentru omul acesta, sa lasati in urma viata voastra, asa buna sau nu prea buna cum e ea, cercetat-va bine sufletul si vedeti daca se merita. Din punctul meu de vedere, la un an distanta, va spun sincer ca nu.

O viata frumoasa va doresc.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!