Skip to article

Motive pentru care ne indragostim

Motive pentru care ne indragostim
In viata noastra intalnim multe persoane. De ce ni se intampla sa ne indragostim doar de unele? De ce ne indragostim chiar si de acele persoane? Daca am trecut de credinta ca `asa a fost scris in stele`, desi este simpatica in sine pentru ca justifica cele mai nebunesti si romantice gesturi, ce ne ramane? Sa fie vorba de o reactie chimica pe care o avem la anumite persoane? Hmm...

Sa fie oare o reactie pe care am invatat-o cultural? Adica stim ca este normal sa te indragostesti incepand cu varsta de 16 ani. Sunt anumite persoane in jur langa care ne simtim bine. Daca ne mai acorda si ceva atentie si petrecem mai mult timp impreuna, gata, ne-am indragostit! Si incepem sa repetam toate gesturile pe care le-am vazut la televizor sau de care am auzit in jurul nostru de la persoane care se pretindeau a fi indragostite. Asta ar putea explica de ce ne indragostim mai mult in perioada adolescentei, sau macar credem ca ne-am indragostit. Dar daca ar fi asa, deci nu un sentiment real, ci o reactie invatata, inseamna ca am putea trai si fara dragoste. Am putea oare? Fara dragoste care sa fie impartasita am mai auzit, dar fara sa fi simtit sentimentul dragostei niciodata nu prea...

Ne indragostim pentru ca ne place sa visam, pentru ca avem fantezii. Ne indragostim pentru ca o persoana printr-un mecanism inca nedetectat ne face sa visam ? visam la o vacanta impreuna, visam ca se uita pierduta in ochii nostri, visam la o nunta ca in povesti, visam la liniste, visam la patima, visam, visam...

Sociologii, mai cu picioarele pe pamant, spun ca ne indragostim pentru ca suntem animale sociale, nu putem sa ne simtim implinite decat in compania altor semeni. Din aceasta cauza si cautam, provocam sentimentul de dragoste. Ne indragostim pentru ca uneori ne place sa ne simtim slabi, sa lasam jos scutul pe care il ridicam pentru a ne apara imaginea, bunurile, interesele. Ne indragostim pentru ca ne place sa simtim ca nu avem nici un fel de interes in ceea ce priveste cealalta persoana. Asa sa fie oare? Nu cred sa existe o alta persoana care sa aiba mai multa influenta asupra intereselor tale decat cea de care esti la un moment dat indragostita. Dar mi se va spune ? iubim dincolo de interese si chiar impotriva lor.

Ce este atat de atragator in asta? Faptul ca ne simtim liberi, am trecut peste mandria si frica ce ne puneau bariere si suntem gata sa exploram de ce anume suntem capabili. Asta mai ales daca se raspunde pozitiv la sentimentele noastre de exaltare. Nu voi mai fi judecat, ci chiar admirat si inteles (asta e discutabil), e timpul sa vad ce zace in mine, e timpul pentru o demonstratie! Dar ce faci cu situatiile in care esti indragostit chiar daca sentimentelor tale nu se raspunde pozitiv? Sau poate teoria respectiva nu vrea sa explice ce se intampla dupa, ci ce se intampla chiar in momentul indragostirii. O urma de bunavointa din partea celeilalte persoane trebuie sa fi existat ca altfel nu te-ai fi indragostit....

Conform acestei teorii sociologice a dragostei ca expansiune a sinelui cei care nu se indragostesc sunt persoanele care au o slaba incredere in ele insele. Acestea nevazind nimic special la propria persoana nu vor crede ca cei din jur spun adevarul atunci cand trimit semnale ca sunt interesati. Ei, dar asta e doar un caz! Cum se explica dupa aceasta teorie faptul ca se intampla sa nu te indragostesti pentru ca nimeni din jur nu ti se pare suficient de bun pentru tine?

O alta concluzie interesanta care se trage din teoria de mai sus este ca ai cea mai mare probabilitate sa te indragostesti atunci cand situatia este de asa natura incat sa fii pus sa iti depasesti, testezi limitele. Am vazut si in filme (si din fericire pentru mine doar acolo) ? cade avionul, esti nevoit sa mergi prin jungla chinuit de tantari si inspaimantat de crocodili, gata, decorul este perfect pentru o idila romantica ce iti va schimba viata pentru totdeauna. Mai greu de inchipuit in viata de zi cu zi ? situatie limita: conduc masina ca o incepatoare ce sunt, se opreste in intersectie, am tocuri, intarzii la intalnirea importanta de business... Poate sa vina si cel mai frumos fat-frumos sa ma scoata din aceasta nefericita incurcatura ca nu cred ca imi mai sta capul la romance.

Teoria cu situatia surpriza nu este insa chiar neadevarata. In majoritatea cazurilor ne indragostim de persoane pe care le cunoastem de ceva vreme. Ce determina schimbarea interesului? O situatie surpriza care ne determina sa le vedem cu alti ochi sau pur si simplu sa le privim cu mai multa atentie decat facusem inainte. Nici nu ne trebuie mai mult decat o scurta perioada in care ne-am simtit bine langa cineva. Daca nu exista nici o opreliste vom incerca sa repetam experienta.

A te indragosti nu are nimic a face cu modul in care arati. Nu doar persoanele considerate foarte atractive se indragostesc. Se pare ca esential e sa fii o persoana inteligenta si sa ai o natura in general buna. Expansiunea sinelui nu prea are nimic a face cu modul in care arati. Si indiferent cat de importanta credem ca ar fi infatisarea, pe termen lung tot inteligenta si bunavointa sunt esentiale, iar cand ne indragostim inconstientul nostru vrea ceva pe termen lung, daca nu chiar vesnic, asa cum arata mitul persoanei predestinate.

Pana la urma tot nu cred ca am reusit sa raspundem la intrebarea din titlu. Poate ca e un mister pe care nici o teorie stiintifica nu va reusi sa il explice si cauza ar trebui cautata in alta parte, in poezie, cine stie?

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!