Skip to article

Simturi incapatanate

Simturi incapatanate
O cafea neagra si un peisaj superb, o vale adanca si o helanca bine ancorata de tine, frig, aburi si o respiratie nostalgica. Toate acestea te pot duce cu gandul la el, desi tu refuzi cu desavarsire sa o iei de la capat cu amintirile. Stii ca totul s-a consumat, tragi de niste sentimente deja ingenunchiate si tot mai speri ca poate, daca le incalzesti cu o cafea aburinda, reusesti sa le readuci la viata.

Dar, tot ce faci este sa le rascolesti si sa le intorci impotriva ta. Auzi o bataie ritmica care iti sparge timpanul si picaturi de ploaie ce-ti inunda simturile, bruiajul unui pick-up vechi care a atins de prea multe ori un disc zgariat si negru.

Te simti molesita si ametita de atata dorinta pe care vrei sa ti-o inabusi cu toata forta. Insa, de multe ori dorintele nu pot fi inabusite, doar le amagesti cu o farama de amintire, cu un suras jucaus a unui varf de munte pierdut in timp.

Simturi incapatanate

Sentimentele nu primesc refuzuri

Desi nu vrei sa accepti, iti dai seama ca totul s-a terminat, ai incercat tot ce s-a putut si in zadar. Nu poti sa te multumesti cu gandul " nu a fost sa fie" desi stii ca alta varianta nu ai. Tragi cu dinti de o imagine construita in mintea ta, imagine care nu se mai potriveste demult cu chipul lui. Ti-a spus de atat ori sa iti vezi de viata ta, dar nu poate sa priceapa ca asta e viata ta. Te intrebi cum poate fi o minte atat de incapatanata, oarba si cruda. El e surd, la fel cum si sentimentele tale sunt surde la ruga ta patetica de a nu te mai face ridicola.

De ce ne este atat de greu sa acceptam "nu" ca refuz si de ce ne amagim cu iluzii efemere si de prost gust? Poate adevarul sa fie atat de dureros incat sa acceptam sa ne denigram visand cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti, doar pentru a nu fi dezamagite?

Cateodata visele sunt mai importante decat realitatea in care traim. Viata este cruda si te pune la multe incercari, te gandesti ca poti pierde totul dar nu amintirile si dorintele tale. Daca ni s-ar lua si visele am fi goi si intunecati, bolnavi intr-o continua convalescenta.

Ce se intampla atunci cand visul ia locul realitatii?

De multe ori te trezesti ca te gandesti la un lucru, fiind sigura ca e o intamplare ce tocmai a avut loc, asta pentru ca ai repetat si ai repetat de atata ori in minte incat incepi sa crezi ca e aievea. Dupa un timp insa, realizezi ca totul a fost doar o plasmuire a imaginatiei tale. Simti un gol in stomac...simti un alt vis distrus.

Cafeaua s-a terminat, o ceata adanca a sters peisajul, helanca e uda si rece, stropii mari de ploaie iti curg siroaie pe chip impleticindu-se cu lacrimi ce ard mocnit. Aburii te fac sa respiri necontrolat, lacrimile ti-au murit pe obrajii arsi. "Totul s-a terminat", iti spui tu, in timp ce soarele deschide un ochi timid si cald.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!