Skip to article

"Mami, de ce imi fuge vena?" Strigatul unei mame iti sfasie inima. Ajuta-l si tu pe Alex

„Scrisoare către Univers” este povestea unei mame despre fiul ei, Alex, un copil vesel, dar lovit dur de viață. Are cancer la doar 6 ani. România, acest copil are nevoie de tine.

Ascultă aici scrisoarea pe care am primit-o de la Ana Maria și dacă simți că poți face o faptă bună, găsești un cont pentru donații mai jos.

SCRISOARE CĂTRE UNIVERS

"Mami de ce fuge vena? Am stat cuminte, nu am zis decat: au!" El este Alex, Iubirica mea. El este

sufletul meu bun, care ori de câte ori întâlneşte un om amărât vine la mine şi-mi cere un bănuţ ca să-i dea. Este dornic să afle cât mai multe lucruri. Îi place să-i povestim despre Egiptul Antic, despre daci, despre romani.... despre Univers. Era nerăbdător să meargă în clasa pregătitoare, însă nu a fost decât o săptămână. Se trezea primul, îi plăcea să pregătim împreună pacheţelul şi mă grăbea. Îi era teamă să nu întârziem. Iubirica mea e acum în spital. Nu e în banca lui, în clasa pregătitoare pentru că Universul a hotărât ca el să se îmbolnăvească. Totul a început la sfârşitul lunii septembrie. După un week-end petrecut la bunici, mi-a zis că vede dublu. A doua zi a început să-şi piardă echilibrul, iar medicul pediatru ne-a recomandat un consult neurologic. În aceeaşi săptămână, de la neurologie, am ajuns la spitalul Bagdasar Arseni, unde în urma unui CT s-a depistat o tumoră pe trunchiul cerebral. Jumătate din mine îşi dorea să moară iar cealaltă jumătate îşi dorea să trăiască, să lupte pentru el. Starea lui s-a agravat. I s-a declanşat o pareză pe partea stângă. Am stat o săptămână internaţi, iar medicii au hotărât că nu îl pot opera. Riscurile erau prea mari. Ne-au făcut externarea, iar acasă a început să se simtă foarte rău. Iubirica mea nu mai putea merge, vomita, avea o stare de somnolenţă. Am ajuns la dr. Stoica, care a hotărât să-l opereze. M-am prăbuşit şi m-am ridicat la fel de repede. Operaţia a decurs bine, iar Alex a început să meargă. Credeam că a scăpat. Credeam că asta a fost şi ne întoarcem acasă şi apoi el se întoarce în banca lui, la clasa zero. M-am prăbuşit iar când a venit rezultatul biopsiei. Universul hotărâse de la început şi aveam şi noi să aflăm că Alex are meduloblastom de gradul IV. Alex are cancer. Alex are cancer la 6 ani. Cu ce-am greşit? Cu ce-a greşit Alex? Cu ce-am greşit noi?

Acum facem chimioterapie. Facem... pentru că suntem mereu lângă el. Este atât de curajos... Este mai curajos ca mine. "Mami de ce fuge vena? Am stat cuminte, nu am zis decat: au!" Ce să-i răspund? Îmi spun în gând că "de-ar fi asta cea mai mică problemă". Ce să-ţi spun eu ţie Iubirică?
Îşi doreşte să se facă poliţist. Într-o zi mi-a spus că, atunci când va fi mare, o să-şi ia un apartament cu multe camere, în care va sta el cu soţia şi copiii ("Doi! Gemeni să fie!"), frăţiorul lui, şi noi (mami şi tati) care vom fi dădace. Ne-am amuzat tare...
Îmi zicea mereu că îşi doreşte un frăţior cu care să se joace. Iar eu mi-am dorit să nu fie singur pe lume. Aşa a apărut şi frăţiorul lui, care are acum 6 luni şi pe care Alex îl iubeşte foarte mult.
S-a maturizat foarte mult. Parcă ştie că e foarte bolnăvior. Dar tace şi oftează. Iar noi plângem pe ascuns. Nu vreau să ne vadă trişti, pentru că tristeţea noastră îi face rău. Nu vreau să ne vadă supăraţi, pentru că vreau ca Iubirica mea... Aş fi vrut să spun că vreau să trăiască fericit. Însă pentru Alex viaţa are preţ. Costă. Şi e a naibii de scumpă. Se cumpără din Franţa unde există singura şansă de vindecare. I-aş cumpăra o eternitate. Mi-aş vinde sufletul, dacă aş avea cui. M-aş da pe mine în locul lui. Dar eu nu fac 390.000 de mii de euro. Mi-a stat respiraţia când am văzut factura proformă din Franţa. Era ultima speranţă, ultima şansă la viaţă. Îi facem dosarul pentru formularul E 112.Pe 9 ianuarie suntem asteptati la clinica. Dar, trăim vremuri complicate. Un stat gândeşte ca un manager. Suma este uriaşă, iar birocraţia este la fel de mare ca suma. Aşa ca eu, Universule, te rog să-i cumperi viaţă Iubiricii mele. Eu, Universule, te implor să mă laşi să ajung dădaca gemenilor lui. Să pot să-i mai miros în fiecare seară pielea, să pot să-i pup mânuţele înainte de culcare, să pot să-l cert atunci când greşeşte, să fac curăţenie după ce-şi lasă jucăriile împrăştiate, să termine clasa zero, să termine liceul, să facă o facultate. Eu, Universule, vreau să-l văd mare. Vreau să-l văd cum creşte, vreau să-l pândesc cum se ascunde după bloc pentru primul sărut, să am emoţii la bac... Avem aşa de multe planuri Universule. Va rugam mult sa ne ajutati sa strangem banutii necesari
Va multumim. Mămica lui Alex

Telefon : 0768 655 720 Cont RON : RO63BRDE441SV42270014410
Titular cont: Ana Maria Rosaidan
BRD Bucuresti Cont EUR : RO24PIRB4202314816001000
PIRAEUS BANK BUCURESTI
SWIFT:PIRBROBU
Titular cont : Niculae Rosaidan

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!