Skip to article

Cat de mult o iubim pe Glenda

Cat de mult o iubim pe Glenda
O carte pe care nu m-am hotarat inca daca sa o iubesc. Ma apropii de ea cu grija ca de o veritabila bomba cu putere infinita de seductie. Mi-e teama de forta pe care ar putea sa o aiba asupra mea. Ce te faci daca reuseste sa stearga tot modul rational si ordonat de a vedea realitatea pentru a pune in schimb acel fantastic sud american in care nimic nu este asa cum te-ai fi asteptat? As ajunge poate disfunctionala, intreaga viata invartindu-se in jurul unei senzatii atat de puternice incat spiritul devine capabil sa schimbe materia si tot ce as face nu ar fi decat preludiul sau postfata momentului meu de nebunie, singurul capabil sa imi justifice existenta.

Va suna cunoscut? Normal. Daca ati citit Marquez si Llosa acum este timpul sa il descoperiti si pe Julio Cortazar (spun asta pentru cei care nu au ajuns inca la el, desi romane ale lui au fost traduse in romana inca din anii 70). Editura All prin Cat de mult o iubim pe Glenda ne propune o serie de 10 povestiri diferite ca tematica si stil, dar toate avand acel limbaj melodios si poetic cu care ne-am obisnuit deja. Nu as putea sa va povestesc cu exactitate ce se intampla in ele pentru ca oricum asta ar distruge tot farmecul: un barbat pe patul de moarte care isi inchipuie cu lux de amanunte cum sotia sa va fi consolata de cel mai apropiat prieten, o aventura de o noapte intre un om de afaceri si o tanara care face autostop, un barbat care are impresia ca isi descopera nevasta doar cand viziteaza impreuna muzee de arta, un grup de fani ai actritei Glenda care o iubeste atat de mult incat atunci cand aceasta incepe sa nu mai joace bine o omoara pentru a nu strica perfectiunea imaginii sale in fata posteritatii...

Sunt cateva exemple, banale daca limbajul lui Cortazar nu le-a transformat in bijuterii. Sa nu va asteptati la o lectura usoara. Si asta pentru ca Cortazar este foarte dur prin ceea ce spune omul este o fiinta periculoasa, periculoasa pentru altii, dar mai ales pentru el insusi. Germenii distrugerii sunt saditi in noi inca de la nastere. In plus, nu prea intelegem ce ni se intampla. Avem revelatii pe care insa nu reusim sa le interpretam si ramanem cu gustul amar al neputintei. Dorim lucruri contrare si orice am alege suntem sfasiati de propria lipsa de caracter. De aici se nasc personaje incomode si introspective, viziuni asupra lumii la care nu te-ai fi asteptat, ca si cum ai vizita o casa de nebuni.

Llosa spune in prezentarea pe care o face cartii ca scriitorul se joaca invitandu-ne si pe noi sa ne alaturam. Dar este un joc periculos, caci Cortazar iti intinde capcane si niciodata nu se intampla ceea ce te-ai fi asteptat si poti ajunge cu uimire la concluzia ca si portretul tau ar fi potrivit pentru galeria sa de nebuni supusi propriilor patimi. De asta nu sunt hotarata daca sa iubesc aceasta carte, dar nici nu pot sa o las din mana, doar suntem toti predispusi spre distrugere...

Sursa: Editura All

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!