Skip to article

Inocenta in primejdie

Inocenta in primejdie
Cind te apuci sa citesti un roman nou despre traficul de carne vie, asteptarile nu pot fi prea diversificate. Romanul poate fi un reportaj social, deturnat estetic prin exploatarea limbajului dur si a unei realitati urite, socante, pe care majoritatea dintre noi o cunosc doar de la televizor, si nu prea bine. Sau poate fi o relatare "dinauntru", semnaland teologic ispasirile unui destin care coboara. Prea putini cititori s-ar astepta la o scriere poetica, ce pedaleaza mult pe reveriile inocentei si foloseste rareori sau aproape deloc tusele groase de grotesc si hidosenie morala pe care un astfel de mediu le ofera din plin. Potentialul de expresivitate al descrierilor de acte sexuale silnice, de batai si sinucideri este complet neglijat de Liliana Corobca in noul sau roman, "Un an in Paradis".

Romanul contine o istorie basarabeana, cu un implicit tablou de mediu. Prin selectia de personaje, republica moldoveneasca din romanul Lilianei Corobca apare drept profund rurala (cum si este in realitate), iar in partea sa citadina este locuita de o populatie vag interlopa, cita vreme orice tinara care nu a intrat la facultate este o potentiala victima a seducatorilor interesati, furnizori ai bordelurilor camuflate in zonele obscure si bintuite de razboi ale Europei.

Puritate la bordel
Inocenta in primejdie

La fel i se intimpla si Soniei, picata la examenul de admitere si plasata la inceputul cartii, foarte pictural, in lacrimi pe scarile universitatii. Candidata ideala, ea ii va pica imediat in plasa lui Pavel Vasilievici si promisiunilor acestuia despre minunile pe care le poate face un an de lucru "cu contract" in strainatate, stringind bani ca sa-si ajute familia: "- Spune ca inca nu stii rezultatul si, daca intri, mergi la lucru, ca toata lumea, in Cehia, cu o prietena. Lucrez un an si vin, mama, cu bani, cumparam televizor color". Pavel o va vinde proprietarului unui bar intitulat, prea putin surprinzator, "Paradis", dar nu va uita de ea. Fata de o inocenta fara margini, nici Sonia nu va uita de Pavel, nici macar atunci cind acesta se va intoarce, bestial, in viata ei.

In continuare, romanciera descrie viata in bordelul de la "Paradis", greutatile si candorile sale inedite. Proprietarul tiran (cu destule momente de eclipsa a vigilentei totusi) este Zeca, fost puscarias, profilat pe negotul cu fete. Ingrijitoarea de bordel Anisoara, de asemenea victima a sistemului, este cerberul binevoitor al acestui microunivers, favorizind-o pe plapinda Sonia, care lacrimeaza des. Refractara la dezgustatoarele servicii pe care trebuie sa le presteze, Sonia se chinuie multa vreme, dupa care se hotaraste sa devina seducatoare, ca Pavel sa o rascumpere si sa-si recapete libertatea. Pierderea puritatii morale este deci pretul platit pentru a parasi acest iad. Finalul circular ne-o prezinta pe Sonia din nou pe treptele universitatii, in postura de victima-vinator, probabil dupa ce a acceptat pactul cu traficantii de femei.

Mai interesanta este o alta ramificatie a istoriei de la "Paradis". Fiecare dintre captivele de la "Paradis" are povestea ei: Catia, Sveta, Liuda, Evelina, Cuta, Nina. Una a fost despartita de copilul ei nou-nascut; alta isi poarta cu rusine propria uritenie, hotarita sa lupte pentru a trai; o alta, foarte tinara, este victima a abuzurilor din copilarie, care nici nu s-au terminat. In schimb, viata, oricit de neagra, se pare ca n-a reusit sa o inraiasca pe nici una. Daca in filmul "nouazecist", "Cel mai iubit dintre pamanteni" aflam de existenta detinutilor-violatori, prostituatele din Un an in Paradis se acopera una pe alta cu gingasii. Existenta lor mizera, prezentata doar prin rememorari (desi material pentru abjectia umana s-ar fi gasit destul si in bordelul lui Zeca), se compenseaza tot prin amintire, prin imaginea unor zile fericite, cel mai adesea din copilarie. De asemenea, ca reflex al fericirii trecute, in camerele unde sint inchise fetele au loc ritualuri solare, care cistiga in solemnitate prin voita abtinere a autoarei de a explica ceva, lasind in suspensie intelesul acestora: "Daca e zi cu soare, fetele care sint acasa (in camere) fac grafic pentru "plaja". Geamul din camera vecina e mic, cu gratii, si e atit de sus, ca ai nevoie de un scaunel ca sa ajungi. s...t Vor si ele la soare, la aer, cele mai multe (pina una, alta, toate) sint de la tara, unde au lucrat la pamint, au avut curte, s-au jucat cind erau mici in nisip. Soarele nu lumineaza geamul mai mult de jumatate de ora. Afara nu se poate sa iasa. S-a permis deci scaunelul. Fetele urca, pentru citeva minute, dupa numarul doritoarelor, macar cinci minute; daca nu reusesc azi toate, miine vor incepe "restantierele". s...t Petrica respecta ritualul de neinteles, pe care fetele il trateaza cu sfintenie. Nu prea vorbesc, vin una cite una, o fata atirna nemiscata cinci minute, alta asteapta la rind".

Inocenta in primejdie




Un amplu monolog soptit, temator
E locul sa spun ca cele mai bune efecte literare le obtine Liliana Corobca in astfel de pagini, acolo unde atitudinea autoarei nu mai este evidenta si in locul oricarui comentariu duios (la care evenimentele invita cititorul) este preferata o tacere grava. Bordelul se afla in preajma unui front unde se dau lupte si multi dintre clienti sint soldati. Violenta peisajului este doar implicita, iar atunci cind aceasta rabufneste, este imediat potolita intr-un susotit generalizat: "Fetele vad copacii, vad ca le pazeste unul cu arma. Daca incercati sa fugiti, va impusc pe loc! In jur e padure, strigi, urli, nu te aude nimeni. Ne vinde. Fetele vorbesc, susotesc, cineva plinge".

Gaselnita autoarei este folosirea generalizata in carte a stilului indirect liber: intotdeauna vorbeste cineva, dar nu cu cuvintele sale. Frazele sint scurte, neutre, ca sa nu poata fi atribuite nimanui, chiar daca emitatorul lor este cunoscut. Astfel, cartea pare in intregime compusa dintr-un amplu monolog soptit, temator.

Efecte de surdinizare a violentei din bordel sint transmise si in registrul oniric, propunind scene care convertesc la modul poetic scenele atroce pe care le banuim (autoarea, milostiva, ni le ascunde) a se petrece acolo. Inspirate de aparitia fulguranta a unei pianiste care produce la "Paradis" un show muzical-coregrafic pe versuri de Trakl, fetele se viseaza in post?ri, pina la un punct, gratioase: "Scaunele si mesele sint in mijlocul incaperii, iar in jur atirna, in pozitii orizontale, femeile. Adie de undeva un vint usor si ele se leagana. Sint legate cu fringhii lungi care coboara de sus, din pod, de o mina sau de un picior, iar celalalt picior atirna jos, astfel incit ambele sa fie larg desfacute. Parul le ajunge pina la podea, se leagana, unduieste, ca pe fundul unei ape, cu liane, cu plante marine. Unele au bluzite scurte pina la buric, cele mai multe sint goale. Intra barbatii. Toti barbatii fumeaza. Se plimba printre liane, le pipaie, le fac vint si ele, leganindu-se, se lovesc fara zgomot una de alta. Unora le place si rid. Barbatii le privesc si fiecare se opreste in dreptul cuiva, apoi isi sting tigarile intre picioarele lor".

Tezismul inocentei
Romanul Lilianei Corobca se construieste, in mod bizar, mai mult din refuzuri decit din experimentari. Tabloul social, cu potential violent, al Basarabiei contemporane este in permanenta ocultat, preferata fiind imaginea puternic afectiva a familiei satesti incremenita in pragul unei saracii inefabile.

Grotescul si uritul, pe care ne-am astepta sa le intilnim intr-un roman despre prostitutia fortata, sint cu oroare respinse, singurele imagini ale acuplarii fiind prezentate printr-o perdea de reverie si cu multe eufemisme. In schimb, lirismul si oniricul sint vedetele acestei scrieri care, datorita straduintei de a prezenta jertfa inocentei ca tema centrala, evita romanul verist in ceea ce ar putea avea acesta atingator la pudoare. Fara a impune autoarei rigorile literaturii despre medii asemanatoare a unor Ioana Bradea, Alexandru Vakulovski sau George Vasilievici, adica rigorile unui gen care nu-i este propriu, recunoastem in cartea sa atasamentul fata de un tip de scriitura participativ, care, in cazul de fata, edulcoreaza o realitate acuta. Tandretea autoarei fata de propriile personaje este o incercare de a prezerva o fantasma personala a inocentei, cu alte cuvinte este o teza, un program.

Cu aceasta teza, Liliana Corobca vine in intimpinarea sensibilitatii unui public foarte larg. Ramine de vazut cum vor aprecia cititorii de literatura romana gestul sau de curtoazie.

Inocenta in primejdie



Sursa: Suplimentul de cultura

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!