Skip to article

Boala de a barfi

Boala de a barfi
Cand e vorba sa-i criticam pe altii, devenim brusc niste mici monstruleti. Ba ca aia are fundul mare, ba ca ala e cat o paluga, le gasim tuturor vrute si nevrute. Daca am lua pe fiecare la purecat am ajunge la incantatoarea concluzie ca noi suntem cei mai frumosi, cei mai destepti, cei mai simpatici si lumea se invarte in jurul nostru. Cam narcisisti, ce-i drept, dar si modestia dusa la extrem parca nu ne e de nici un folos. Eh, asta e, trebuie sa fie si cineva constient de nenumaratele calitati pe care le poseda!

Nu, exagerez acum, insa ideea e ca fiecare dintre noi are uneori tendinta de a-i ironiza pe ceilalti, de a le atribui defecte, cateodata din invidie, cateodata din dorinta de a ne convinge pe noi insine ca suntem mai presus decat ceea ce aratam.

Nu demult am cunoscut o fiinta pe cat de draguta pe atat de enervanta. Este un adevarat complex de personalitati, cea mai interesanta dintre ele fiind chiar cea despre care vorbeam mai devreme, si anume - hai sa-i zicem "carcotasa". Ma gandeam cum decurge o zi din viata ei, cum isi incepe ziua si cum o termina si concluzia nu a fost tocmai pe placul meu. Cert e ca prietena noastra, pe langa faptul ca are un debit verbal ceva de speriat, nu poate si repet, nu poate - sa se abtina in a comenta incontinuu. Cand ti-e lumea mai draga, hop, apare si afli tot ce e nou in materie de barfe, cu sau fara voia ta. Primele cinci minute taci si incerci sa urmaresti firul - din politete. Dar cand stii si cine cu cine s-a sarutat, care ce a facut aseara si de ce nu vrea cutarescu sa mai vorbeasca cu cutareasca (toate astea spuse pe un ton soptit si rapid, atarnandu-se de bratul tau, sa nu auda "restul", care oricum au aflat deja) simti cum ti se-ncruciseaza ochii si ti se ridica parul pe spinare. Incerci sa-i explici ca tu de fapt erai doar prin trecere, ca te grabesti acasa sau cine mai stie ce chestii pe loc inventate - inutil. Pana nu-si termina pledoaria nu tace. Si-ti dai seama c-a tacut nu cand n-o mai auzi, pentru ca in cazul ei sunetul se propaga mai mult decat trebuie, ci cand o vezi zambind multumita si simti ca ti-a dat drumul la brat. Atunci abia poti sa spui ce aveai de spus. Si daca ai uitat, vai tie, c-o ia de la capat.

Am observat o treaba in ceea ce priveste barfele: 90% conteaza tonul. Poti spune cea mai mare dobitocenie cu un ton dragut si copilaresc si nu esti criticata. Insa acelasi lucru, spus cu o nota insinuanta, poate face ravagii. Si uneori micile barfe si comentarii pot face mult rau. Nu ma refer doar la imaginea sifonata a subiectului in cauza, dar sunt si situatii mai grave, cand din cauza unei vorbe prost plasate se despart cupluri, oameni isi pierd slujbele si cate si mai cate suparari care ar fi putut fi evitate.

Cel mai bine e sa ne gandim de doua ori inainte de a trece la actiune si a ne da drumul la gura.
Acum trebuie sa recunosc ca m-am gandit si eu inainte sa zic asta, dar monstruletul din mine nu-mi dadea pace. Iertare..

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!