Skip to article

Carpe diem

Carpe diem
V-ati gandit vreodata de ce oare stam si asteptam tot timpul ceva? De ce oare nu ne bucuram de momentul de acum, de ziua de azi, de ce avem in prezent, tot privind in viitor catre ceva care va fi sau nu va fi, dar pe care ni-l imaginam ca fiind magnific? Si de ce cand se intampla ceea ce am visat atata amar de vreme nu ni se mai pare ca am realizat ceva mare si ca ni s-a implinit un vis iar bucuria pe care o asteptam sa apara odata cu fericitul eveniment nu ne copleseste atat de tare pe cat ne imaginam in trecut? Oare de ce uitam sa fim fericiti pentru lucrurile mici, pentru un rasarit de soare frumos, pentru o noua zi in care putem merge mai departe, pentru o ploaie care parca ne spala sufletele, pentru o seara care vine ca un premiu dupa o zi epuizanta de munca?... Si pentru toate celelalte lucruri care se petrec in jurul nostru si pe care noi le consideram ca fiind de la sine intelese ca se vor petrece sau chiar fiind o pacoste pentru ca ne incurca nu stiu ce planuri.

Si v-ati gandit vreodata ce importante sunt momentele cand ne intalnim cu oamenii, cu fiecare dintre ei? Ca maine s-ar putea sa fie o alta lume, fara vreunul dintre ei .. sau poate chiar fara tine...?
Si .. ne mai aducem oare aminte vreodata ca viata trece prea repede? Ca oamenii se duc prea usor? Ca timpul nu se intoarce inapoi si nici nu se opreste in loc?

Azi e prima zi de primavara astronomica. Merg cu masina catre serviciu si, ca de obicei am intarziat, ca majoritatea celor din jur. Toata lumea e nervoasa, claxoneaza, se grabesc, se imping, blocheaza pe altii, se supara cand nu le iese ce vor ... toata lumea se grabeste... si ma intreb: oare unde ne grabim cu totii? Si de ce ne grabim asa de tare? Oare vede cineva ce frumos e astazi afara? Soarelui nu-i pasa ca ne grabim sa ne petrecem vietile. El straluceste la fel de frumos pentru toti. Numai noi n-avem timp sa-l admiram.

Azi e prima zi de primavara astronomica din 2006. Si ultima prima zi de primavara din 2006. Vor veni altele, dar nu va mai fi prima zi de primavara. Nu va mai fi 2006. Nu va mai fi azi. Maine vom fi mai batrani cu inca o zi. Azi suntem mai tineri cu o zi decat vom fi maine.

Oare de ce uitam sa fim fericiti pentru momentul pe care-l avem acum, cand luptam si trudim pentru a atinge o tinta pe care o putem vedea in mintea noastra ca intamplandu-se in viitor? Oare de ce sa nu fim fericiti azi ca ne sunt parintii sanatosi si ca-i stim ca sunt bine? Oare de ce sa nu multumim vietii ca ne-a dat posibilitatea sa ne sarutam iubitul/iubita de dimineata inainte de a iesi pe usa? Oare de ce sa nu celebram cu un zambet copilaria copiilor care trec pe langa noi in stoluri indreptandu-se catre scoli, zumzaind in roiuri pline de viata si inocenta? Oare de ce sa nu fim fericiti ca putem merge pe picioarele noastre, ca avem un loc de munca, ca inca cei dragi ne mai sunt in jur si ii putem vedea, ca avem sperante de mai bine? Oare de ce uitam sa fim fericiti? Cand vad cat de frumos e astazi afara imi aduc aminte de un adevar banal si dureros: Viata e atat de scurta si noi uitam sa ne bucuram de ea!

De ce scriu toate astea: am pierdut pentru totdeauna pe cineva care imi devenise drag.
Gandindu-ma la cea care a fost prin viata mea pentru o vreme as vrea sa imi aduc aminte mereu sa ma bucur zi de zi de viata si sa n-o las sa treaca pe langa mine. Si as vrea sa va aduceti si voi aminte o data cu mine: viata noastra nu se petrece in viitor si nici in trecut; nu mai suntem oamenii de ieri si nici nu stim cum vom fi maine; haideti sa traim viata mai incet ca sa avem timp sa intelegem ceva din ea si sa nu ni se para la sfarsit ca a fost doar un film care a mers mult prea repede pentru a prinde macar esentialul din el...

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!