Skip to article

Cine esti?

Cine esti?
V-ati pus dragele mele vreodata intrebarile... De ce m-am nascut? De ce Acum? De ce eu? Am avut urata surpriza sa intalnesc zilele trecute o persoana care credea ca i s-a dat viata doar asa, ca singura lui datorie este sa se distreze, sa bea cat mai mult, sa faca taraboi si glume pe seama tuturor, in special a neajutoratilor, copii sau batrani. Nu, nu, nu mi-a placut acea atitudine, aveam senzatia ca eu sunt anormala, dar m-am recules repede si am reconsiderat, nu eu sunt anormala sau diferita ci el este intrusul intr-o lume pe care nu o cunoaste si nici nu doreste sa o cunoasca, din care prefera sa vada doar partea urata. M-am gandit pentru a nu stiu cata oara de ce exist? De ce m-am nascut? Simplu, nu?

Poate ca multe credeti ca asa a fost sa fie sau ca ati fost accidente sau mai stiu eu ce. Parerea mea este ca toti avem un rol pe acest pamant. Sa nu credeti ca viata va este data doar pentru ca asa s-a intamplat, suntem trimisi cu un scop bine definit si de noi depinde sa nu dezamagim, sa ducem la capat misiunea ce ne-a fost data. Ne putem considera norocosi ca ne-am nascut, ca dintr-o minune am fost noi alesii. Ok, ni s-a dat viata dar ce urmeaza? Mai greu este insa si incercarea cea mai dura consta in a descoperi care este motivul pentru care am luat fiinta, sa aflam noi care este aceasta misiune.

Asa cum am mai spus toti avem de indeplinit ceva pe acest pamant altfel, cum spun batranii "facem umbra pamantului degeaba". Pana descoperim aceasta misiune avem de trecut prin multiple incercari, acestea nu fac decat sa ne pregateasca fizic, psihic, sufleteste pentru ca mai apoi sa fim capabili sa indeplinim dat-ul nostru pe pamant.
Misiunea poate consta intr-o cariera, o familie, un copil sau in a ne dedica oamenilor nevoiasi, animalelor etc.

Cred ca am avut toti ocazii nenumarate sa vedem, la un moment dat, un batran sau un copil care cere ceva de mancare si este trimis la plimbare in moduri violente; spuneti, voua cum vi se pare acest lucru. Pentru mine este ca si cand eu as fi fost cea supusa acelei umilinte, rautati, violente. Ma doare ca nu stim sa apreciem ceea ce avem, ca nu respectam ceea ce ar trebui pretuit cu sfintenie, ca pe zi ce trece devenim tot mai rai, ca nu mai avem timp sa privim in jurul nostru, sa vedem ca este si frumos, o floare care miroase, un copil care rade, un batran care se plimba prin parc, sau un batran ajutat de un copil.

Spunem mereu ca de vina este societatea, dar cine face societatea? Ce reprezinta societatea? NOI, noi o facem, noi suntem societatea si o sa suportam urmarile rautatilor noastre.
Cred ca, daca am constientiza fiecare din noi macar 1% acest lucru, am avea parte de ceea ce ne dorim, am fi mai buni, mai calzi, mai liberi.

Toti vrem bani, case, masini, lux, majoritatea femeilor si barbatilor renunta la cariere, vor repede si mult, fac ceea ce nu le place doar pentru bani, sa stiti ca si asta e o forma de prostitutie, intelectuala.

Vad cum multi dintre noi dispretuim batranii, dar de ce? Veti spune, OK, "si-au trait traiul, si-au mancat malaiul, gata sa se duca", uitatand ca datorita lor existam, avem ziua de maine, am preluat niste valori, avem Istorie. Un om fara ISTORIE e un venetic, un nimeni, un NIMIC.

Multi refuza sa vada un copil, dar sa mai aduca un copil pe lume. Va-ti gandit ca ei, copiii, acesti inocenti, aceste mici minuni, sunt ceea ce ramane in urma voastra si ca nu peste mult timp voi veti fi istoria de care v-am pomenit?
Iar daca ii aveti, majoritatea incercati sa le impuneti o anumita conduita, ce sa faca, ce sa devina, cum noi avem o misiune si ei au, copii ne sunt imprumutati pentru o perioada, nu uitati, nu sunt proprietatea voastra, ei la randul lor vor trebui sa-si gaseasca drumul singuri, sa-si indeplineasca scopul.

Daca scopul lor este sa aiba o cariera pe care sa o puna in slujba sa, sau a altora, o vor avea si numai ei vor putea simti si sti ce, cand si cum vor fi ca oameni. Iar voi nu uitati ca prin modul in care ii tratati le veti da un imbold pentru ceea ce vor deveni, iar in ei o sa vedeti cat de buni sau rai ati putut fi, daca ati gresit sau nu.

Am vrut sa va scriu aceste randuri numai pentru a va reaminti ca orice om care are cariera nu trebuie sa uite ca exista si altceva in jurul lui, ca daca te lupti pentru profesia ta nu trebuie sa calci alte persoane in picioare, nu este necesar sa faci rau, sa jignesti pentru a accede la nivele superioare, este necesar in schimb sa fii OM, si nu uitati ca orice gest, sentiment, fapta este contabilizata iar viata este un cerc, un ciclu de intamplari, este un bumerang care iti va inapoia exact ceea ce trimiti, iti va da ceea ce dai, te va urca greu si te va cobora al naibii de usor, iar printre toate aceste hatisuri ale vietii si societatii trebuie doar sa nu uiti CINE ESTI.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!