Skip to article

Copilul din tine si amintirile din trecut

Copilul din tine si amintirile din trecut
Ce stranie pare viata uneori... Privesti in jur si nimeni nu te intelege, privesti in ochii celorlalti si astepti o vorba dulce care sa te atinga la inima si sa iti dea incredere, speranta si atentie. Arareori ne dam seama cat de spontan reactioneaza mintea la cea mai mica contrariere, intelesa ca fiind o insuportabila jignire. "Nu-i pasa de nimeni si de nimic!", "Sfideaza lumea", "E nesuferit!". Suna familiar, nu?

Cate ganduri negative, in care ii judecam si ii acuzam pe altii, ne trec prin minte si ne cuprind pe parcursul zilelor! Oamenii pot uita ce ai spus, pot uita ce ai facut, dar ei nu pot uita niciodata cum i-ai facut sa se simta. Si acest sentiment ii urmareste toata viata. Bineinteles, acest sentiment poate fi unul placut, dar de cele mai multe ori este asemanator unui ghimpe. Si amprentele cele mai adanci sunt cele intiparite in copilarie. Un parinte absenteaza fara sa intelegi de ce sau se desparte de celalalt, nu te intelege, te umileste pe nedrept, te pedepseste, se razbuna si te simti parasit, tradat , simti ca locul tau nu e si nu va fi niciodata aici. Cati dintre noi nu a simtit gustul amar al anilor ce trec fara un raspuns.
Intre timp ai crescut si te-ai maturizat, dar ranile lasate in urma sunt ca niste cicatrici, pe care le vezi si-ti aduci aminte mereu de ele. Poate toate acestea te fac mai puternic, mai sigur pe tine. Si totusi... cand celalalt ne supara, sau pur si simplu nu se comporta asa cum ne-am dori, cand ne ignora, aceste emotii aparent inactive, izbucnesc la suprafata sub forme de furie, de invinovatire. De ce? E incercarea disperata, inconstienta de a evita retrezirea suferintelor din trecut. Expresia amintirii de a nu fi iubit, de a nu fi apreciat. De fapt, e plansul sau furia copilului de altadata.

Ce-i de facut? Cu totii ne punem intrebarea. Un intelept indian spunea ca durerea trebuie interpretata ca o intrebare. Orice durere trebuie cercetata. Eu afirm ca toate aceste nefericiri ascund o lectie care ne este necesara educatie noastre. Cred ca ar trebui sa privim mai des inlauntrul nostru, sa analizam fiecare iesire, sa dam mai multa atentie viselor noastre, ideilor si gandurilor. Sa iubim azi ca si cand nu am avea nimc de pierdut. Sa cautam si sa alinam copilul insingurat din noi, sa-i dam o alta viata si mai mule bucurii. Sa-i explicam ca acum este inteles si iubit de cei din jur, ca nu mai e singur.

Viata e o continua invatare, daca stim cum sa iesim cu fruntea sus din orice situatie si sa acceptam si bunele si relele, atunci suntem eroi. Si cu totii suntem invingatori indiferent de circumstante.

Oare ce e viata? Putem da o definitie clara sau mai bine zis putem intelege acest cuvant? Fiecare are o viziune diferita asupra vietii, oricine stie ce reprezinta dar putini o inteleg. O fi un dar sau o povara? Avem ceva de castigat de pierdut? Prefer sa nu dau un raspuns la acesta intrebare.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!