Skip to article

Cultul animalelor in religiile antice

Cultul animalelor in religiile antice
Adorate pentru ele insele, sau pentru insusirea pe care o simbolizeaza, animalele au fost reprezentate intr-o maniera mai mult sau mai putin artistica, dar normala. Animalele au fost venerate atit pentru serviciile pe care le aduceau oamenilor, dar si pentru teama pe care le-o inspira acestora.

Sub forma abstracta si simbolica locuitorii Egiptului antic au ridicat la cel mai inalt grad cultul animalelor. Ei au recunoscut ca multe din muncile cimpului nu puteau fi realizate fara ajutorul vitelor. De aceea, prin prezentarile boului Apis si ale vacii Hathor, egiptenii le-au divinizat. Pe de alta parte pentru a se feri de cruzimea crocodilului, animale care traiau in Nil, ei i-au acordat onoruri deosebite. Din acelasi motiv au fost abordati cainele, eretele, ibisul. Oaia era venerata la Theba, lupul si linxul la Lycopolis, maimutele la Ermopolis. In Extremul Orient, tigrul si elefantul erau divinizati, iar in Siberia, ursul. De asemenea, in cinstea reptilelor veninoase, in diferite tari au fost ridicate temple si altare. Animalele au fost insa idolatrizate si pentru insusirile pe care le simbolizau. In aceasta situatie, in fata crediciosului nu se afla reprezentarea animalului ca atare ci atributele acestuia; elefantul simbolizeaza intelepciunea si inteligenta, leul forta, sarpele viclenia, tigrul cruzimea.

Cind poporul evreu se inchina vitelului de aur adora de fapt metalul pretios din care era confectionat obiectul de cult. Potrivit religiei egiptene caracteristicile animalelor au fost uneori adaptate oamenilor. Au aparut astfel fiinte supranaturale, stranii, care aveau trupul omului, si capetele diferitelor animale. Coarnele berbecului in care este concentrata forta divina erau amplasate pe fruntea lui Amor, zeul suprem, creatorul lumii. Zeul Apis avea pe umeri capul unui bou, zeita Sakhit capul unei leoaice, zeul Anubis capul unui caine, zeul Hours capul unui uliu. Animalele ale caror capete completau fizionomia divinitatilor erau ocrotite si venerate in mod deosebit. Ele erau considerate creaturi sacre si, dupa moarte, erau imbalsamate si introduse in morminte special construite pentru ele. Aceste animale erau simbolurile vii ale divinitatilor egiptene. Din dorinta de a ilustra insusirile zeilor, si in religia hindusa este regasit un simbolist asemenator cu al egiptenilor. Zeul Ganes are capul unui elefant, zeul Hanuman capul unei maimute, iar zeul Garuda capul unui erete.

In general vechii greci si romanii nu au avut un cult special al animalelor. Atit lupoaica legeandara care i-a hranit pe Romulus si Remus cit si gistele de pe Capitoliu nu pot fi considerate zeitati. In ceea ce priveste minotaurul, acesta nu este decit un monstru. Insasi zeii precum Hermes si Pan pot fi asemuiti cu divinitatile orientale deoarece, in operele de arta, unul are aripi, iar celalat coarne si picioare de tap. De-a lungul mileniilor, diferitele civilizatii au adorat animalele pornind de la credinta ca acestea reprezinta o etapa intermediara, posibila, din drumul pe care un suflet il parcurge pentru a intra intr-un trup omenesc.

Metempsihoza orientala presupune nu numai ca sufletul unui om poate trece in corpul altui om, dar si ca sufletul oricarei vietuitoare, deci si al animalului se reincarneaza in alte fiinte pina cind, prin purificari succesive, el ajunge in corpul unui om.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!