Skip to article

Despre egoism

Despre egoism
Un jurnalist si filosof francez, Andre Frossard, spunea intr-una din lucrarile sale ca "Egoismul este unul dintre cei mai mari inamici ai fericirii umane".

Egoismul reprezinta sursa multor conflicte .
Fiindca egoistul nu se gandeste decat la el. Face orice pentru nevoile lui, calcand in picioare pe ceilalti pentru atingerea scopurilor sale. Pentru asta are nevoie sa domine. Nu poate sa traiasca in egalitate. Egalitatea da drepturi celorlalti pe care numai el vrea sa le aibe.

Egoistul se crede centrul universului. Totul trebuie sa graviteze in jurul lui, cand vrea el, cum vrea el. Pentru un egoist, ceilalti nu pot trai cum vor ei, ci cum vrea el. Fara sa se gandeasca la ceilalti, nu ii poate intelege. Nu poate intelege ca poate au alte dorinte, alte nevoi.

Cei ce traiesc cu un egoist, sfarsesc prin a se indeparta de el. Fiindca cu totii vrem sa existam, vrem sa fim acceptati si iubiti pentru ceea ce suntem. Vrem sa fim respectati in complexitatea fiintei noastre iar egositul nu este capabil sa faca asta.
Mai trist este ca egositul nu-si da seama ca e egoist. Ramanand singur, nu isi pune problema ca anumite lucruri s-au produs din cauza lui, ca anumite incapacitati i-au facut pe ceilalti sa se indeparteze de el. El are intotodeauna dreptate. Nu poate sa iasa din sine, sa se priveasca, sa analizeze. Dupa el, ceilalti gresesc constant.( ce ironie, nu ?) .

Cand ceilalti se indeparteaza de el, se simte frustrat si se victimizeaza. Nu intelege de ce se simte rau. Nu poate sa se gandeasca ca se simte asa fiindca e singur. Ca este om si are nevoie de ceilalti. Ca asta e natura umana. Ca de-asta traim inconjurati de oameni. Ca trebuie sa traim cu ei. Ca avem nevoie unii de ceilalti, ca nu putem trai singuri si chiar daca traim, traim prost. Si pentru a trai cu ceilalti, trebuie sa ii putem lua in calcul si pe ei, nu numai ca satisfacatori ai nevoilor noastre. Si ca nu putem sa facem celorlalti lucruri care nu ne plac noua (cum spune proverbul). Ca in definitiv nici nu-i dificil daca ne gandim la acest lucru inainte sa intreprindem o anumita actiune. Dintr-o data totul devine foarte simplu. Ceilalti sunt oameni ca si noi si nimanui nu-i place sa stea langa cineva langa care nu simte ca traieste.
Caruia nu ii pasa de problemele tale, de framantarile tale.
Langa cineva langa care te simti singur.
Si este foarte trist sa fii singur.

Este foarte adevarat ca, astazi cand totul se misca foarte repede, cand viata este extrem de complexa, cand trebuie sa facem milioane de lucruri intr-o zi, sa fim cei mai si cei mai, disponibilitatile pentru cei din jur sunt reduse.
Atunci, fara sa vrem, facem lucruri care-i pot rani pe ceilalti.

Si in acelasi timp, pentru a putea supravietui, fiecare dintre noi are nevoie de o doza minima de egoism. Devine problematic in momentul in care doza este prea mare si face rau celor din jur.
Nu trebuie sa avem un comportament extrem.
Sa nu uitam sa-i respectam pe ceilalti ca pe noi insine.
Sa nu uitam ca avem nevoie unii de ceilalti.
Ca nu putem trai izolati.
Ca avem nevoie de comunicare.
Ca este necesara echilibrului nostru.
Ca avem nevoie sa impartim cu ceilalti tot ce ni se intampla.
Ca pana la urma este cea mai mare bogatie pe care o ai. Bogatia de a fi inconjurat de oameni.
De a putea trai cu ei.
De a fi fericit cu ei.
De a nu fi singur.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!