Skip to article

Incurajarea, cuvant dupa care tanjim

Incurajarea, cuvant dupa care tanjim
Se anunta o zi torida de vara. Iar eu, in loc sa stau cu paiul in gura, sorbind direct din sticla o bautura racoritoare pe plaja la Mamaia, stateam cu fiica mea de treisprezece ani in holul Politiei pentru a-si primi pasaportul.

Asteptam de mai bine de patruzeci si cinci de minute pentru a fi chemate inauntru. Holul era ingust, cu cateva scaune tari din plastic, cu lumini fluorescente iar pereti albi murdari, plini de afise informative nu-mi oferea o imagine tocmai atractiva. Gratiile mai lipseau si pot sa spun ca am stat in arest tot restul (sau ce-a mai ramas) din aceea zi.

Pai sa tot fi stat vreo trei ore! Si sanse erau sa stam mai mult! Nu ma tinea nimeni cu forta acolo dar eram fortata de imprejurari. Doar o zi din saptamana este acordata relatiilor cu publicul pe aceasta tema! O pancarta cu "Fumatul interzis" atarna proeminent din tavan. "Doamne si ce as mai fuma! Dar daca ies afara imi pierd randul la ghiseu."

Din cand in cand o voce birocratica, ce suna mai repede a mormait, striga numere de ordine. Cand numarul nostru a fost strigat, eu si fiica mea am sarit in picioare si ne-am grabit spre tejghea. Ne-am grabit de pomana. Probabil ca doamna de la ghiseu a dorit sa faca prezenta, caci imediat dupa ce ne-a strigat ne-a spus sa ne asezam din nou si sa mai asteptam.

De ce oare? Pai e simplu... biroul respectiv mai avea un ghiseu undeva prin spatele biroului... pentru oameni cu pile. Aveam si eu o pila de unghii prin geanta dar ma tem ca nu despre acest gen de pile era vorba!

M-am asezat pe scaun plina de speranta, in timp ce cu un calm englezesc, imi netezeam parul, deoarece se ridicase o data cu nervii!
Dupa o alta ora ne-am auzit din nou numele. Doamna de la tejghea i-a zambit fiicei mele, apoi s-a intors spre mine.

"E fiica dumneavoastra?" intreaba ea. "Da", i-am raspuns, in timp ce aruncam cu privirea sageti. Si nu vorbesc despre genul acela de sageti cu care ne rasfata binecunoscuta reclama de la tv, in care Cupidon consumase gin. Aruncam din priviri sageti ce aveau in varf venin si furie! Sageti fatale, nu gluma!

"Una dintre cei trei...care ma steapta flamanzi acasa", am mai completat eu, sa sune mai bine a ironie!
"Aratati foarte bine pentru o femeie care a nascut trei copii" mi-a raspuns ea cu un zambet.

Ce sa mai spun, m-a dezarmat. Dupa asemenea cuvinte iti mai vine sa bagi pila in ea? Si aici chiar despre pila aceea de unghii vorbesc. Mi-am zis ca daca ma mai pune sa astept chiar si un minut in plus, fac crima chiar si in aceasta incinta!

Imi era cald, eram obosita si epuizata, nu ma simteam deloc in largul meu. I-am multumit si m-am intors la loc. In timp ce doamna aceea o asista pe fiica mea, am auzit-o fara sa vreau spunandu-i: "Mama ta este atat de frumoasa. Trebuie sa fii tare mandra de ea."

Nu-mi venea sa cred cat de dezarmante pot fi cuvintele uneori! Pur si simplu acele cuvinte simple au facut sa-mi sara arma (pila) din mana si m-au lasat fara "munitie verbala"in doua secunde.

Dintr-o data, acel birou intunecat si plictisitor a devenit luminos si inveselitor. Am simtit cum mi se aseaza parul pe cap si cum mi se ridica moralul. Am uitat toata asteptarea aceea monotona si ma simteam din nou bine, ma simteam incurajata!

Am parasit institutia in cauza, plina de incredere si foarte optimista. Iar pentru doamna functionara, toata admiratia mea si multe aplauze! Se vede ca este o persoana pozitiva. Arunca cu laude si cuvinte de bine oricat ar fi ziua dar si coada (de la ghiseu) de lunga. Nu stiu daca a folosit aceleasi cuvinte de incurajare pentru batranica ce se afla in urma mea dar sunt sigura ca are pentru fiecare ceva frumos de spus, si asta cu intentia de a incuraja!

Folositi-va de fiecare ocazie favorabila pentru a incuraja rostind cuvinte de lauda. Evitati pe cat posibil reprosurile. Fiti pozitivi!

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!