Skip to article

O noapte alba in vechiul Bucuresti

O noapte alba in vechiul Bucuresti
Am vrut o noapte alba. Si am reusit sa o am. In ciuda frugului de aseara am plecat in cautarea unei nopti albe prin vechiul Bucuresti.


Stiam de ceva vreme ca nu se poate intra cu masina asa ca am parcat-o undeva in apropiere de Hanul lui Manuc si am inceput sa colind strazile vechi si gri ce odata erau atractia orasului.

Renovarile strazilor au darmat Curtea Veche

Cutam un loc linsitit si m-am gandit sa merg la "Curtea veche". Cand m-am apropiat de Curtea Domneasca mare mi-a fost mirarea sa vad ca in locul unde candva era pub-ul Curtea Veche, acum era un tunel pietonal.

Practic, Curtea Veche nu mai exista. Pacat, era un loc frumos, intim si select, unde puteai savura un Frappe cu ciocolata cum in rare locuri poti sa gusti. Acvariile pline cu pestisori ii dadeau pub-ului o nota calma iar muzica din surdina era nici prea calm nici prea alerta. Exact asa cum trebuie daca vrei sa iesi intr-un loc la prima intanlire.

Chocolat si rafinamentul unei cofetarii moderne

Usor, usor, pasii mi s-au indreptat catre strada Lipscani, ma gandeam ca as putea sa incerc sa ies spre strazile din spate ce duc in Universitate. Si cand eram pe punctul de a renunta, am vazut... Chocolat. Nu mai intrasem si m-am gandit ca ar fi bine sa poposesc acolo. Mai ales ca vantul batea crud iar bluza mea vaporoasa si cu maneca scurta nu mai facea fata.

O noapte alba in vechiul Bucuresti

Inuntru soc... Era o cofetarie. Nu mi-a displacut deloc, mai ales cand prajiturile felurite imi faceau cu ochiul din vitrina: tarte cu fructe, amandine, eclere cu nes, cu ciocolata, cu frisca, salate de fructe... prajituri de vis, ca atunci cand eram copil.

M-am asezat la o masa discreta de langa geam si am comandat o oranjada si o tarta cu fructe. Am inceput sa admir decorul. Mese si scaune din lemn, totul avea o nuanta de traditional si chic in acelasi timp. Aveau in rafturi chiar si paine traditionala, din aceea mare si rotunda cum numai bunica facea. Servirea a fost prompta iar ornamentele si gustul mi-au adus aminte de Viena, orasul in care prajiturile sunt din cele mai felurite si mai gustoase ca oriunde in lume.

Mi-am savurat linistita tarta cu fructe, mi-am baut oranjada in timp ce pufaiam dintr-o tigara si am plecat cu zambetul pe buze fiind sigura ca ma voi reintoarce la Chocolat. De ce? Pentru ca mi-am dat seama: cofetariile nu mai sunt ce au fost odata!

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!