Skip to article

Obisnuinta - leaganul si cimitirul sentimentelor

Obisnuinta - leaganul si cimitirul sentimentelor
OBISNUINTA este o deprindere propriomotivata ce se impune in
conduita in virtutea unei necesitati afective si a repetabilitatii, indiferent de imprejurari.

Obisnuinta presupune implicarea in actul deprinderii sau in relatiile habituale a trebuintei practicarii lor periodice, de unde tendinta subiectului de a-si satisface obisnuinta, spre deosebire de alte deprinderi care nu se activeaza decat in raport cu conditiile activitatii.

Ne-am obisnuit sa avem un anumit stil de viata si fiecare zi decurge ori dup? un program foarte bine pus la punct, ori trece pur si simplu, fara s? luam seama ce se intampla sau de ce trebuie s? facem anumite lucruri.

Si astfel apare monotonia care, evident, merge mana in mana cu obisnuinta. Urmatorul pas? Incepem s? ne plangem ca nu ne place viata pe care o avem, ca nu suntem fericiti, impliniti, ca nimic nu mai are farmec si simtim sub noi pamantul pentru ca da, acolo am ajuns.

Al. Dumas ? tatal spunea: "Cand te-ai deprins in viata cu un obicei...iti pare cu neputinta s? renunti la el fara sa sfarami in acelasi timp toate celelalte resorturi ale vietii". Cand obisnuinta devine un punct de sprijin al vietii sa nu ne miram cum arata toate domeniile vietii, pentru ca daca patrunde doar intr-unul din ele, le afecteaza pe toate.

Poate imi veti spune ca gresesc, pentru ca exista obiceiuri bune, care merita s? fie pastrate. Insa revin la obisnuinta. Oricat de bune ar fi obiceiurile noastre, de vreme ce nu punem pasiune in lucrurile pe care le facem, nu ne vor aduce implinire. Devenim doar sclavii obiceiurilor, asemeni unor roboti care fac lucrurile iAAn mod mecanic.

Helvetius, spunea c? toate obiceiurile care nu aduc decat foloase trecatoare sunt ca niste schele, pe care trebuie sa le inlaturam atunci cand palatele sunt gata construite, la care Montaigne adauga subliniind: obiceiul ne ascunde fata adevarata a lucrurilor.

De ce aceasta? Pentru ca obisnuinta anihileaza esenta lucrurilor si totul devine doar pura practica, exercitii pe care le credem spirituale, dar care sunt lipsite de profunzime. Cel mai mare vrajmas al lucrurilor de pret de pe pamant este obisnuinta, pentru ca ea lasa formele fara fond, fara esenta, fara semnificatie.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!