Skip to article

Replica unui lenes de profesie

Replica unui lenes de profesie
Lumea se misca cu o viteza ingrozitoare, cateodata chiar sufar de rau de masina, mare si avion, toate adunate, din cauza asta. Si valurile pe care le face in miscarea ei tumultoasa ne poarta PE TOTI in aceeasi directie, respectiv spre viitor.

Recunosc ca fac parte din TOTI, ca prefer sa nu fac nimic, doar sa ma las purtat spre tarmuri. A fost greu sa ajung in starea asta de plutire fara nici un tel. Am depasit obstacole, am trecut prin etape cruciale si am foarte multe persoane carora trebuie sa le multumesc. Prima ar fi mama mea care niciodata nu m-a lasat sa fac nimic pentru ca ea putea sa le faca mai bine, apoi seful meu care privea fiecare sugestie creatoare ca pe o amenintare directa la postul lui, ulterior soacra care m-a vazut incapabila sa-i hranesc copilul, asa ca a preluat ea sarcinile casei.

La inceput am luptat cu fiecare in parte, aveam pretentia la un moment dat chiar ca as putea schimba oameni si mentalitati. Eram frustrata, nimic nu-mi iesea, ma simteam tot timpul ca intr-una din zilele acelea.

Ajunsesem destul de aproape de pragul demisiei si bateam la poarta divortului cand, mergand pur si simplu pe strada m-a lovit lenea. Cateva zile am stat imobilizata la pat, nu ma puteam misca decat cat sa beau o gura de cafea si sa tin o tigara in mana. Nici posturile la televizor nu puteam sa le schimb, asa ca ma uitam numai la Acasa Tv.

Banuiam inca de atunci ca e ceva cronic, dar priveam cu speranta si incredere spre viitor. Dupa lovitura, viata mea s-a schimbat si intr-adevar lucrurile s-au imbunatatit considerabil. Si spre uimirea mea profunda toate astea s-au intamplat fara a afecta vietile celor din jur. La birou nu fac nimic cat e ziua de lunga, dar nici nu mai comentez si nu-i mai pun pe altii la munca, ceea ce mi-a adus anul acesta premiul de popularitate in firma. Acasa, ma uit la televizor cat e ziua de lunga, permitandu-le astfel mamei si soacrei sa-si demonstreze abilitatile de gospodine. Cu sotul ma inteleg de minune de cand am renuntat la acuzatiile impotriva mamei lui si nici nu mai candidez pentru statuia din fata firmei.

As mai avea o singura problema... cateodata ma simt singura... Toti lenesii pe care ii cunosc sunt inca in perioada de negare si nu prea am cu cine sa lenevesc pur si simplu. Sper ca si asta sa se rezolve de la sine, ca toate celelalte...

In concluzie nu pot sa spun decat ca inteleg necesitatea lumii, a valurilor si a viitorului, inteleg si necesitatea oamenilor care fac valuri, sper ca si ei sa ma inteleaga pe mine care prefer sa fac in continuare pluta pe spate.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!