Skip to article

Sfarsit de an, inceput de greve

Sfarsit de an, inceput de greve
Ca in fiecare an, odata cu impartirea bugetului pentru anul care urmeaza, au inceput si protestele sindicale. Grevele din ultima perioada au dat peste cap activitatea din mai multe domenii, creind un haos general.

Trebuie spus ca, multa vreme, greva a fost asociata cu razvratirea si, chiar si in zilele noastre, exista tari in care recursul la greva este fie interzis, fie tinut sub strictul control al autoritatilor. La noi insa, ca in multe alte state occidentale, dreptul la greva este garantat de Constitutie. Astfel, articolul 43, alineatul (1) prevede ca "salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale". Iar dupa 1990, romanii au facut uz de acest drept cu fiecare ocazie. Fie ca a fost vorba de mineri, profesori, lucratorii din administratie sau transporturi, romanii au incercat sa-si apere si sa-si revendice drepturile. Asta si din cauza nivelului scazut de trai si al conditiilor grele de munca.

Dupa o perioada de relativa acalmie, datorata anului electoral 2004, in care guvernantii ar fi facut orice pentru a atrage simpatia si sustinerea electoratului, 2005 a venit cu ample miscari sindicale. Dupa greva feroviarilor din vara, acum a venit randul functionarilor publici si al lucratorilor Metrorex sa inceteze lucrul. Insa, cea mai importanta si cu efectele cele mai acute asupra societatii este, fara doar si poate, greva profesorilor.

Total nemultumiti de bugetul alocat invatamantului si de salariile mizere, profesorii s-au hotarat sa nu mai intre in salile de curs pana cand Guvernul nu le va lua in seama revendicarile: mai multi bani pentru invatamant si salarii decente. Mai inversunati ca niciodata, dascalii au stat in greva timp de trei saptamani. Satuli de felul in care au fost tratati de-a lungul timpului de catre cei aflati la putere, ei au raspuns apelurilor repetate ale Prim-ministrului de a inceta protestele si de a se intoarce la catedra cu aceeasi moneda: ignoranta.

Greva cadrelor didactice nu a dat batai de cap numai guvernantilor, ci si oamenilor de rand. Multi parinti s-au trezit peste noapte ca nu au cu cine sa isi lase copiii in timpul in care, de obicei, acestia erau la scoala. Desi inteleg motivele profesorilor, si o parte a studentilor se declara nemultumiti de durata protestelor. Cei care frecventeaza facultati de stat pe locurile cu taxa, atrag atentia ca nimeni nu le va restitui banii pentru aceasta perioada.

Dupa greva de avertisment de acum cateva zile, functionarii publici ameninta si ei cu declansarea grevei generale, incepand cu 7 decembrie. Ei doresc schimbarea statutului functionarilor publici, precum si o noua lege a salarizarii acestei categorii profesionale.

Toamna s-a dovedit a fi sezonul miscarilor sindicale si pentru alte state europene. In urma cu cateva zile, Italia a fost paralizata de o greva generala. Nemultumiti de modul de distribuire a bugetului pe anul viitor, lucratorii din transporturi, domeniul bancar si educatie si-au suspendat, pentru cateva ore, activitatea. Daca la noi, efectele grevei de la metrou au fost oarecum diminuate de intensificarea activitii transportului de suprafata, in Roma, in intervalul 9-13 nu a circulat nici un fel de mijloc de transport in comun.

Nici in Franta luna noiembrie nu a fost lipsita de proteste. Greva feroviarilor, a profesorilor, a functionarilor si cercetatorilor au sporit tensiunea Guvernului francez, ce se confrunta, de saptamani intregi, cu revoltele din suburbii.

Si profesorii de la sud de Dunare sunt nemultumiti de bugetul alocat educatiei si de salariile insuficiente. Peste 2.000 de cadre didactice au intrat, vineri, in greva foamei. Situatia este la fel de delicata si in Turcia. La Ankara, 17 persoane au fost ranite, doua dintre ele aflandu-se in stare grava, dupa ce fortele de ordine au intervenit pentru a pune capat unui miting de protest al profesorilor.

Grevele care au bulversat intreg continentul ne arata ca nu suntem singurii care se vad nevoiti sa recurga la acesata modalitate extrema pentru a-si revendica drepturile. In plus, evidentiaza un lucru ingrijorator: profesorii sunt actori in toate aceste manifestari de strada. Si asta nu pentru ca dascalii ar fi prea pretentiosi sau lacomi, ci pentru ca, in pofida rolului foarte important pe care il joaca in societate, sunt intotdeaun lasati la urma pe lista de prioritati.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!