Skip to article

Testul de ... rezistenta

Testul de ... rezistenta
Dupa zile, saptamani, luni in care am tot incercat, in sfarsit a venit momentul sa ies din carapacea inocentei care ma protejase pana atunci. M-am aratat la fata incet,tiptil, timida, speriata, fricoasa si de umbra mea. Intorceam capul pretutindeni, nu care cumva sa vina cineva sa-mi doboare avantul si sa-mi alunge curajul pe care cu greu l-am adunat pentru a ma ancora in centrul haosului.

Simteam cum inertia ma propulsa spre inainte cu o viteza ce mi se parea de necontrolat. Incepusem sa dau semnale repetate, in care-mi aratam calea ce voiam s-o urmez si eram inteleasa de cei din jur. Am devenit buimaca de fericire si emotii, la un loc, pentru ca reuseam sa vorbesc aceeasi limba ca toti ceilalti. Insa aveam senzatia ca o cale mi se deschidea, si alta-n loc se inchidea... treceam parca printr-un labirint zgomotos, asurzitor, in care incercam sa fug de intunericul ce urmarea sa ma domine.

In tulburarea mea, am reusit totusi sa aud vocea care de la inceput mi-a calauzit pasii: imi dicta acum alte note, iar eu trebuia sa compun noi melodii. Simteam cum oboseala imi incretea fruntea si-mi sleia puterile, dar stiam ca itinerariul meu ca debutanta mai avea pana la final!

Si am continuat sa inot prin imbulzeala. M-am refugiat de doua ori in locuri in care-am intalnit si alti fricosi ca mine. "Initierea" mea se apropia tot mai mult de sfarsit, iar eu imi asteptam verdictul. Si dupa o clipa, care mi s-a parut eternitatea insasi, am auzit cele mai invioratoare si mai de pret cuvinte: "Felicitari! Orasul tau a castigat un nou sofer!" Si de-atunci am inceput sa privesc lumea cu alti ochi... mai veseli, mai plini de viata si dornici sa simta adrenalina vitezelor de pe autostrazile infinite...

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!