Skip to article

Veselia...

Veselia...
Sarbatorile de iarna te obliga sa iti faci un bilant si sa te gandesti la toti cei dragi, la tine insati...Niciodata sarbataorile mele de iarna nu vor mai fi la fel de cand am trait acea ingrozitoare luna august...

Luna august pentru mine va fi mereu sinonima cu disperare, canicula, spital, boala incurabila, tratament fara rezulatat, lacrimi, revolta, speranta ingenunchiata, imense semne de intrebare, ochi inlacrimati ridicati in zadar spre cer, lupta, infrangere, durere, regrete...

Prin perdeaua de lacrimi vad o fetita jucausa si inocenta dusa de manuta la camin de fratele ei mai mare, data in leganus, pieptanata, ingrijita, certata, iubita, dragalita, ocrotita...

Toata copilaria mea, incepand cu primele amintiri poarta amprenta lui, a fratelui meu...Mereu langa mine...

Anii nu au sters amintirile, expresia lui imi este la fel de aproape si de proaspata, vocea lui imi suna in memorie la fel de clar, zambetul lui permisiv si bun ma va insoti oriunde...

Vesnicia a fost lacoma si ni l-a rapit, destinul a fost ironic si ne-a jucat o farsa cruda, credinta ne-a oferit raspunsuri insuficiente, mainile noastre nu l-au mai putut retine pe aceasta lume, iar el a plecat singur si invins intr-o calatorie pentru care nu avea pregatit bagajul, iar destinatia il infricosa...

Au fost ani in care luna august insemna si pentru mine doar distractie, concediu sau vacanta, strand sau mare, plaja, terase si week-end-uri la munte...

A venit insa un an care mi-a aratat granita puterii mele de a indura o suferinta...

Fratele meu care ma tinea mereu de mana si de care m-am simtit ocrotita inca de la inceputul amintirilor mele despre viata avea acum nevoie de ajutorul meu si desi i l-am oferit din toata inima, a fost prea tarziu si viata m-a pus la o incercare cruda si nedreapta...

Aveam in brate o fetita doar de 1 anisor, fetita mea...Studiasem destula psihologie infantila ca sa stiu ca nu imi pot permite sa ii transmit si ei durerea, neputinta si disperarea mea, asa ca ii zambeam increzatoare chiar daca inima imi plangea...Am stiut inca inainte de a o naste ca va trebui sa ii fiu un exemplu toata viata...Trebuia sa ii fiu si in clipele acelea exemplu de tarie, de forta si de optimism...Nu puteam sa ingenunchez sub forta loviturii vietii...

Aveam acasa o mama care astepta o veste buna de la spital ca sa se mai poata privi in oglinda, ca ratiunea sale de mama sa mai existe, ca sa nu fie nevoita sa treaca prin cea mai cumplita experienta pe care o poate trai cineva, aceea de a iti conduce pe ultimul drum propriul copil...

Aveam in minte flash-uri cu mine mica si increzatoare uitandu-ma cu optimism si iubire la cel care ma tinea de mana...la fratele meu...

Aveam la capatul celalalt al firului vocea familiei lui ramasa in provincie care astepta ca stiinta, tehnologia si echipa de specialisti din capitala sa faca minuni...

Aveam in fata realitatea cruda...vorbele seci ale doctorului care anuntau tragedia, patul de spital in care fratele meu ma privea speriat si anticipa vestile rele, aspectul lui fizic care se degrada pe zi ce trecea... Ajunsese o umbra din cel ce fusese...

Iar eu, puternica si optimista de felul meu, simteam ca ma lasa nervii si ca sunt la capatul puterii mele de a suporta atata durere si responsabilitate...

Nu stiu de unde am avut putere sa inteleg si sa accept verdictul crud al doctorului, sa asimilez noua realitate si sa o transmit familiei, sa ii zambesc fetitei mele si cu ea in brate sa ma asez pe patul de spital al fratelui meu si sa ii spun linistita si calma : "O sa fie bine !"

El a zambit o clipa, m-a strans de mana, eu mi-am ferit privirea ca sa nu imi vada minciuna din ochi si durerea din inima, si cand in sfarsit mi-a intalnit privirea, mi-a spus : "O sa fie bine, trebuie sa fii puternica !"... Stia, a inteles, a anticipat, mi-a aratat ca stie si ma incuraja el pe mine...

Si am fost...Am fost atat de puternica incat am ramas cu el pana la capat... Apoi am fost atat de furioasa pe Dumnezeu, pe lume, pe traditii, pe viata si pe moarte...Am fost apoi atat de calma... Ingenunchiata de durere... Calma si apatica...Tarziu a venit si resemnarea...

Timpul nu mi-a alinat durerea, doar m-a invatat sa imi incui o camaruta a inimii in care erau toate amintirile dureroase... M-am "intors" in sanul familiei mele mici si perfecte, am revenit langa sotul si fetita mea care mi-au fost sprijin imens, EA prin inocenta, iar EL prin iubire... M-au inteles, mi-au dat liniste si spatiu sa imi traiesc durerea, frustrarea, infrangrerea, furia, si m-au primit inapoi plini de iubire cand am avut din nou puterea sa zambesc, sa rad, sa dansez chiar...

Am invatat sa uit de cosmarul ultimelor zile, a ultimelor clipe, a desprinderii de lumea aceasta, am invatat sa uit mana care pleca spre eternitate desi eu o strangeam in mana mea si nu vroiam sa o las...

Am invatat sa imi amintesc toate clipele frumoase, zambetul lui permisiv, bun si increzator...

Am invatat sa il simt aproape langa mine la succese si insuccese... Cateodata pot sa jur ca e in spatele meu...

Am invatat sa cred in ingeri... pentru ca e singurul mod in care am putut accepta cea mai mare infrangere din viata mea si e singurul mod in care am mai putut coexista cu religia in care m-am nascut si cu un Dumnezeu la care am fost invatata sa ma rog...singurul mod in care am mai putut impodobi bradutul de Craciun si asculta colindele...

Si astfel mi-am regasit puterea de a zambi, de a glumi, de a rade in hohote, de a dansa, de a iubi, de a ma ruga din nou, de a spera, de a lupta... Am redevenit EU... Pentru ca cineva mi-a spus odata ca trebuie sa fiu puternica...

Iar veselia si optimismul nu sunt o virtute atunci cand in calea ta nu ai intalnit nimic care sa iti inabuse rasul, ci tocmai atunci cand viata te-a ingenunchiat si ai regasit forta sa mai zambesti, sa razi, sa dansezi si sa glumesti...atunci intr-adevar veselia este o virtute...

Multumesc celor care mi-au acordat premiul pentru cea mai vesela lidera...Sa va spun un secret : "Cineva acolo sus ma iubeste!"

Articole recomandate

5 secrete testate prin care poti sa iti permiti o vacanta de vis chiar si cu un salariu mic 5 secrete testate prin care poti sa iti permiti o vacanta de vis chiar si cu un salariu mic
Daca te uiti adeseori cu suspine printre pozele de vacanta ale prietenilor si ti-ar placea sa pleci si tu intr-o destinatie de vis, atunci aceste idei sunt perfecte pentru tine.  O vacanta in care sa lasi in urma toate grijile, responsabilitatile si problemele de acasa si sa te relaxezi, sa
5 trucuri geniale care te vor face sa iubesti trezitul de dimineata 5 trucuri geniale care te vor face sa iubesti trezitul de dimineata
Unele persoane se trezesc fresh si pline de energie dimineata. Altele abia reusessc sa se dea jos din pat, dupa a cincea alarma. Daca nu esti o femeie matinala, atunci cu siguranta dimineata nu este momentul tau preferat din zi. Mai ales cand ai tendinta sa te culci tarziu, chiar daca stii ca
5 sfaturi salvatoare pentru bugetul tau de vacanta. Cum sa te intorci acasa cu portofelul plin 5 sfaturi salvatoare pentru bugetul tau de vacanta. Cum sa te intorci acasa cu portofelul plin
Iti planifici cu atentie bugetul de vacanta cu luni inainte si, cu toate acestea, rareori reusesti sa te incadrezi si sa nu intri in rezerva de urgente. Cand vine vorba de concediu, cheltuielile pot creste exponential fara sa-ti dai seama, mai ales cand ajungi intr-o tara noua si ai atat de multe
Poveste halucinanta. O mama si fiul ei se iubesc nebuneste: "Nu ne sperie nimic, nici macar inchisoarea" Poveste halucinanta. O mama si fiul ei se iubesc nebuneste: "Nu ne sperie nimic, nici macar inchisoarea"
O poveste halucinanta a iesit acum la iveala. O mama si fiul ei, pe care l-a dat cu ani buni spre adoptie, traiesc o intensa poveste de dragoste.  Cei doi spun ca nu le pasa de gura lumii si isi doresc sa se iubeasca in pace. Mai mult, sunt dispusi sa faca orice pentru dragostea si relatia
5 destinatii turistice superbe si ieftine, dar de care putini turisti au aflat pana acum 5 destinatii turistice superbe si ieftine, dar de care putini turisti au aflat pana acum
A venit vara si ne sta gandul numai la vacanta si la zilele de concediu petrecute pe plaja, la malul marii. Insa, cand te gandesti la litoralul autohton, iti vin mai degraba in minte aglomeratia, apa si nisipul murdare si muzica data la un volum peste limita acceptabila. Daca visezi cu ochii

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!