Skip to article

Viteza vietii

Viteza vietii
Dana Lazar Redactor sef ele.ro

Am avut anul trecut un lider pe sectiunea profesie foarte ocupata de pozitia, cunostintele si experienta sa. Se vedea din fiecare cuvant trimis ca e un om matur, care nu ia decizii in graba, care nu e surprins de intamplari. Stiam despre ea ca divortase de foarte scurt timp si a fost foarte draguta ca ne-a invatat si pe noi cum sa trecem printr-o astfel de intamplare cu fruntea sus. A scris cateva luni la rand, apoi a disparut. A revenit ca sa ne spuna ca s-a casatorit. Am felicitat-o si ne-am bucurat de curajul pe care il are. Mai trimite cateva articole rationale, profesionale, mai trec cateva luni de pauza... ne spune ca e mamica. Nu stiu cum vi se pare voua, dar eu spun ca e un ritm de invidiat. Si sper sa am si eu forta de a porni intr-o noua directie cu un asemenea avant.

E adevarat ca uneori viata ni se schimba asa cum nu ne-am fi inchipuit si ca altadata parca dormitam in asteptarea unei sanse de a deveni altceva sau macar mai impliniti. Eu spun ca nu ar trebui niciodata sa fii sigur in ce directie te va duce anul viitor si sa nu crezi ca trecutul iti conditioneaza strict viitorul. Profesia ma intereseaza si pe mine momentan si sunt un pic reticenta in ce priveste relatiile, dar cum se vede din exemplu de mai sus, e posibil sa termin anul maritata si cu un copil.


Tu cat de repede accepti sa mearga viata ta? Si in ce directie merge ea?
Dezvaluie ceea ce esti.


Raluca Georgescu Redactor ele.ro
In ziua de astazi, toti ne traim viata cu o viteza uimitoare, de frica sa nu pierdem nici o ocazie. Avem intotdeauna sentimentul ca trenul vietii ar putea trece pe langa noi si l-am putea pierde, asa ca intotdeauna ne grabim sa facem totul cat mai repede.

Poate ca ar fi mai bine sa nu ne grabim atat de mult sa crestem, sa nu ne grabim sa trecem intotdeauna mai repede la etapa urmatoare a vietii. Sa petrecem mai mult timp bucurandu-ne de prezent si mai putin timp preocupandu-ne de viitor. O data ce am crescut, nu ne mai putem bucura de copilarie si o data ce ne-am casatorit nu ne mai putem bucura de perioada in care suntem `single`. Odata ce avem un job nu mai putem sa consideram ca nu avem nici o grija. Odata ce avem un copil avem mai multe responsabilitati. Si atunci cand le vom avea pe toate, care va fi urmatorul pas al evolutiei? Fiecare lucru trebuie facut la o anumita varsta pentru a ne putea bucura cu adevarat de el.


Cristina Lita exLider Profesie
Intr-adevar nu e usor sa hotarasti ce vrei, asa cum ai scris tu, eu plecasem de foarte jos si nu-mi doream decat sa supravietuiesc.
Nu voiam decat sa nu se vada ca sufar, ca doare si nu neaparat din orgoliu, ei bine recunosc si din orgoliu (intre noi fie vorba am din plin, poate mult prea mult), dar in principal pentru a nu aduce un plus de suferinta celor din jurul meu.
Ar fi o minciuna sa spui ca "sufar eu si gata", NU cei din jurul tau care te iubesc sau macar tin la tine, sufera cu tine, chiar daca tu nu vrei.
Nu am fi oameni daca nu am suferi alaturi de cei dragi.
Si atunci mi-am propus ca scop final sa stiu numai eu ce simt, iar pentru cei din jur sa fiu perfect normala, adica eu cu chef de munca, distractii, plimbari, intr-un cuvant cu chef de viata.
Nu va inchipuiti ca e usor, Doamne, nu deloc, te epuizeaza, te secatuieste teatrul asta, te face sa mori un pic cate un pic.
Esti letargic, cand esti singur te uiti la tine si nu te recunosti, nu mai stii cine esti, vrei sa fii cel dinnainte, nu se mai poate.
Dupa o vreme de nebunie de genul asta m-am retras in munca si in a-i ajuta pe cei din jur: toti erau mai importanti decat mine, aveau nevoi mai mari si mai urgente, iar munca era pe primul plan.
Aveam deja o cariera, dar mi-am spus "sa vedem cat poti sa mai urci", daca vreti am pus un pariu cu mine.
OK, ii ajuti pe toti, ti se multumeste, ai satisfactia ca ai facut un lucru bun, dar seara cand vii acasa peretii urla la tine, cartile tale dragi nu mai sunt atractive, vrei ceva, oare ce?
Raspunsul e simplu:
Sa traiesti.
Ar fi simplu daca ti-ai da seama tu singur de asta, eu nu am putut, nu mai vedeam decat munca, si ce pot face pentru cei din jur ca ei sa zambeasca si sa fie fericiti, macar ei, nu?
La mine era ok, nu stiam ce lipseste sau daca lipseste ceva, munceam pe branci si tot urcam in cariera, respectam intelegerea cu mine.
A trecut ceva vreme pana sa apara cineva sa imi arate ca a trai nu insemna ceea ce fac eu, adica sa fug, sa ma ascund, sa ma tem de tot ce te poate face sa simti.
Si sa nu credeti ca vei accepta ca tu esti asa, asi, ba de unde - am avut un noroc chior cu omul de langa mine care e foarte incapatanat.
Nu va inchipuiti ca cei care vor cu adevarat sa va faca sa vedeti nu au avut si ei partea lor de suferinta in viata, dar poate sunt mai norocosi sau numai incapatanati.
A durat ceva si a fost destul de dificil sa recunosc ca nu sunt eu cea care era vazuta zambind, razand sau facand glume, pentru ca cineva, acel cineva, a reusit sa vada tristetea din ochii care credeau ca se ascund foarte bine.
Si totul incepe prin a-ti place sa vorbesti cu cineva, apoi sa-l vezi si descoperi ca poti discuta cat e in luna si stele, dar interesant, fara sa te plictisesti.
Si incet, incet simti ca vrei sa mai spui, dat ti-e teama, descoperi ca ai cam lasat garda jos, ca iti place sa o lasi jos si gata teama revine, aprig de data asta pentru te-ai ars o data.
De fapt te temi sa mai ai incredere in tine sau in altcineva.
Dar de fapt tie iti e teama sa nu te raneasca cineva iar, de parca ar mai avea ce sa raneasca...
Insa e tarziu. De ce? Pentru ca ai inceput sa vezi ce fel de om ai devenit, adica robot, si iti pui intrebari.
Nu e usor sa iesi din carapacea in care te-ai inchis, te-ai autocondamnat.
Ai nevoie de curaj, eu nu prea am avut, insa "acel cineva" a avut destul cat sa ma incapataneze, a citit destul de bine ca orgoliul si incapatanarea mea ar putea fi singurele care sa ma faca sa ies la lumina.
Si le-a folosit, azi ii multumesc, atunci imi venea sa-l omor ca imi arunca o astfel de provocare.
Am iesit, dupa o lupta dura cu mine insami, am reusit.
Pare o gluma, cand ma uit in timp, nu imi vine sa cred ca Dumnezeu mi-a data sansa sa intalnesc un om pe care sa-l iubesc si sa-l respect, fara de care sa nu vreau sa respir si sa nu concep ca exista ziua de maine.
Nu credeam ca voi simti asta vreodata, dar cand credeam ca nu exista mai mult Dumnezeu mi-a aratat si mai mult.
Am primit, amandoi destul de speriati, dar teribil de incantati vestea ca vom avea un bebelus.
Ce poate fi mai bun in viata unui om, a unui cuplu in care exista iubire?
Daca va mai amintiti de articolele mele unele din ele se refereau direct la acest sentiment.
In paralel cariera a tot urcat, recunosc, am fost sprijinita cat de mult se putea de sotul meu, care m-a incurajat continuu, fara a face rabat de la ce simtea el.
Nu e usor sa traiesti cu un om care are o munca "non stop", nu mai apuci nici sa vorbesti cu el.
Dar, oricat de obosita eram, cand ajungeam acasa mi se incalzea sufletul cu o vorba buna si o privire plina de dragoste.
Sa nu credeti ca pentru toate astea am multumit sau voi putea multumi vreodata indeajuns lui Dumnezeu.. nu, si cand o sa inchid ochii pentru ultima oara o sa-i multumesc pentru toata fericirea pe care mi-a dat sa o simt.
Da, ai dreptate cand spui ca viata circula cu viteza depasita, dar uneori sta pe loc - si nu e bine, fericirea nu se afla acolo unde lumea doar asteapta.
Oare, ce mi-as mai putea dori? Cariera e sus pe culme, dragostea in suflet, un prunc in brate cat de curand, omul iubit alaturi...
Nimic, doar sansa sa multumesc pentru ceea ce am.

Anne Matea Redactor ele.ro

Imi place sa cred ca viata mea merge pe fast forward... desi cred ca asta s-a intamplat totusi candva, demult, intr-o adolescenta savurata prematur, dar din plin!

Imi place sa cred ca imi pot adapta viteza in functie de oamenii langa care imi doresc sa fiu, fara sa franez deloc.

Imi place sa cred ca in secunda urmatoare as putea lua o decizie care sa ma transforme in mama, sotie sau calator prin lumea larga.

Si cel mai mult imi place sa cred ca ma voi bucura de fiecare decizie luata intr-o secunda care mi-ar putea schimba cursul vietii, pastrand in acelasi timp niste coordonate eterne : prietenii si familia.


Mihaela Petrisor Lider Adolescenti
Viata mea, abia aflata la inceput de drum, aparent pare una destul de complicata. Sunt o adolescenta ce abia face cunostinta cu adevarata fata a vietii, lasand-o la o parte pe cea oferita si vazuta din prisma unui copil rasfatat. Acum, e vremea sa-mi incep cladirea propriului viitor ce inca pare nesigur, dar caramida cu caramida, idealuri, vise de mult acumulate, dorinte de reusita si o doza de nebunie sau inconstienta, poate, imi vor vor da o mana de ajutor. Sunt ultimele luni de scoala, ultimele zile ce le voi petrece acasa alaturi de cei dragi, caci ma asteapta o facultate departe de tot ceea ce inseamna Romania, mult sacrificiu, studiu imbinat si cu multa munca, pentru a reusi sa-mi platesc studiile caci de acasa posibilitatile sunt limitate. Viata trece mult prea repede pe langa mine, nici nu apuc bine sa ma dezmeticesc si constat ca sunt nevoita a lua decizii din ce in ce mai apasatoare ce au la randul lor consecinte uneori drastice.

Imi place sa cred ca ceea ce ma asteapta, faurit cu mult sacrificiu, va fi ceea ce am visat, ceea ce-mi doresc si ceea ce ma face sa lupt, lasand in urma mea tot ceea ce iubesc. Cred in mine si lucrul acesta imi este piatra de temelie in fiecare actiune ce o intreprind.


Catalina Rusu Lider Moda

Ne dorim un ritm ametitor de viata!
Ne privim in oglinda si declaram mandri ca suntem contemporanii secolului vitezei, ceea ce inseamna ca este necesar sa gandim repede, sa actionam repede, sa simtim repede...intr-un cuvant, sa fim in pas cu epoca in care traim. Exista, insa, un dar! Atunci cand, in sfarsit, am devenit vitezomani, ne dam seama ca lucrurile care, am fi dorit sa mai zaboveasca au trecut prea in viteza pe langa noi si pentru ca a trebuit sa simtim in graba acele lucruri, ele nu au lasat decat vagi dare in memoria noastra.
Dorim sa facem cat mai multe lucruri, dorim sa vizitam cat mai multe locuri, dorim sa cunoastem cat mai multi oameni... si constatam ca trebuie sa le facem in viteza, pentru ca maine ne asteapta o alta moda, un alt tempo, un alt program.
Astfel, gonind cu 200 la ora prin viata, mereu in cautare de ceva, mereu in asteptare de ceva, uitam sa mai vedem cat de frumos este azi, cat de dragi ne sunt persoanele pe care le avem acum langa noi, cat de plin de substanta este de fapt prezentul. Si ce pacat ca ignoram atat de des faptul ca viata noastra este o suma de "azi", si nu un "ieri", si nu un "maine"...


Olivia Podobea
Lider Familie

Timpul este o tema cu care eu ma confrunt acum din plin. Am stat mult pe ganduri inainte de a imi scrie parerea tocmai pentru ca ma asaltau o multime de idei, de sentimente. Inca din copilarie ne zbatem sa castigam cursa cu timpul si vrem sa crestem mult mai repede decat e nevoie. Iata un prim motiv de regret. O copilarie trecuta. In lupta cu timpul si cu ritmul vietii eu ma flu acum intr-un punct in care nu mai doresc sa fiu cu piciorul pe acceleratie. Am trait pana acum cu sentimentul ca nu trebuie sa pierd nici o zi fara sa fac ceva pentru cariera mea, pentru viata mea, dar in viteza cu care imi propuneam lucrurile acestea, nu avusesem timp sa definesc exact ce anume era viata mea. Acum am dat o forma acestei definitii si vreau sa am timp sa ma bucur de ea. Constat insa ca in jurul meu se traieste cu aceeasi viteza si incrancenare pe viata si pe moarte, pentru cariera, pentru pozitie, pentru bani - iar eu mi-as dori un moment de ragaz. Ceea ce ma inspaimanta este ca, trecuta un pic de pragul de 30 ani, am senzatia ca, daca imi voi acorda acest ragaz pe care toata fiinta mea si-l reclama, voi pierde alte trenuri - profesionale in primul rand. Si asta pentru ca traim intr-o societate care discrimineaza pe baza de varsta. E o teama pe care cu siguranta o voi infrunta pentru ca eu nu accept ca viteza sa imi controleze viata, mai ales atunci cand ea e impusa de altii.

Mariana Vasiliev
Lider familie

Traim intr-o era in care succesiunea evenimentelor se deruleaza cu repeziciune. Oportunitatile apar la tot pasul si incercam sa profitam de ele atunci cand consideram, in functie de principiile si de sistemele noastre de valori, ca ne incadram cererilor impuse sau aparent impuse de cei din jur sau chiar de noi insine.

Cariera sau familia? Sau poate mai bine o incercare reusita de a le echilibra, desi se mai intampla ca balanta sa atarne in favoarea uneia dintre ele.

Timpul nu sta in loc si nu ne reda sansele pierdute astfel incat depinde de noi insine cu fiecare alegere ce preferam: optimismul si implinirea sau pesimismul si frustarea.

Poate ca totusi spontaneitatea luarii unei decizii ne ajuta sa gasim solutia fiecarei dileme, fiecarei nelamuriri.
Oare ce ne ajuta sa ne desavarsim: familia sau cariera?
Raspunsul se afla in fiecare.
Fiecare isi cunoaste adevarurile si visurile, fiecare stie sau intuieste pe ce drum ar trebui sa-si continue existenta.

Si totusi timpul zboara lasandu-ne de multe ori cu nostalgia clipelor fara de intoarcere.
Am ratat sanse, dar au aparut altele de care am stiu profita, astfel incat ma simt o norocoasa si in alegerea noii mele cariere.
Am ales sa urmez un drum la care am visat astfel incat sa-i motivez si fetitei mele viitoarele alegeri. Sa fie constienta ca atunci "cand iti doresti ceva tot universul conspira la implinirea dorintelor" indiferent daca se refera la familie sau cariera sau orice altceva.

Sursa: Comunitate

Articole recomandate

Stiai ca persoanele cu ochi caprui au aceasta putere supranaturala? Nu te-ai fi asteptat niciodata! Stiai ca persoanele cu ochi caprui au aceasta putere supranaturala? Nu te-ai fi asteptat niciodata!
Ochii sunt oglinda sufletului și cel mai bun translator pentru emoțiile și sentimentele pe care le simțim. Mereu vedem persoane care au ochi foarte frumoși și ne trezim că îi invidiem pentru acest mic detaliu. Dar știai că nuanța ochilor
5 secrete testate prin care poti sa iti permiti o vacanta de vis chiar si cu un salariu mic 5 secrete testate prin care poti sa iti permiti o vacanta de vis chiar si cu un salariu mic
Daca te uiti adeseori cu suspine printre pozele de vacanta ale prietenilor si ti-ar placea sa pleci si tu intr-o destinatie de vis, atunci aceste idei sunt perfecte pentru tine.  O vacanta in care sa lasi in urma toate grijile, responsabilitatile si problemele de acasa si sa te relaxezi, sa
Cum iti faci un aer conditionat acasa, dintr-o galeata, in doar 15 minute! E genial! Cum iti faci un aer conditionat acasa, dintr-o galeata, in doar 15 minute! E genial!
Vrei sa scapi de canicula, insa nu iti permiti sa cumperi un aparat de aer conditionat? Ei bine, il poti construi acasa, chiar tu, in doar 15 minute. Un american a demonstrat asta intr-un videoclip pe care l-a postat pe internet. Este super simplu de realizat si nici nu costa mult. Pentru
5 trucuri geniale care te vor face sa iubesti trezitul de dimineata 5 trucuri geniale care te vor face sa iubesti trezitul de dimineata
Unele persoane se trezesc fresh si pline de energie dimineata. Altele abia reusessc sa se dea jos din pat, dupa a cincea alarma. Daca nu esti o femeie matinala, atunci cu siguranta dimineata nu este momentul tau preferat din zi. Mai ales cand ai tendinta sa te culci tarziu, chiar daca stii ca
5 sfaturi salvatoare pentru bugetul tau de vacanta. Cum sa te intorci acasa cu portofelul plin 5 sfaturi salvatoare pentru bugetul tau de vacanta. Cum sa te intorci acasa cu portofelul plin
Iti planifici cu atentie bugetul de vacanta cu luni inainte si, cu toate acestea, rareori reusesti sa te incadrezi si sa nu intri in rezerva de urgente. Cand vine vorba de concediu, cheltuielile pot creste exponential fara sa-ti dai seama, mai ales cand ajungi intr-o tara noua si ai atat de multe

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!

»