Skip to article

Zambet calator in timp

Zambet calator in timp
Nelamurirea mea vine in urma degustarii articolelor femeilor de pretutindeni... de la o membra a unui forum la o jurnalista experimentata... nelamurirea?! Sau poate mai degraba constatarea lipsei zambetului! Si ma refer aici la zambetul sufletului, nu la cel schitat in coltul gurii.

Parca tot mai des ne plangem, parca am uitat sa zambim... si sa nu aud aici comentarii ca viata e grea si suntem indreptatite. De cele mai multe ori plangerile provin din lucruri marunte, poate "marete sufletului" pe moment... dar oare cand asternem cuvinte nu ar trebui sa dam ce avem mai bun din noi in loc sa "ne plangem de mila"?!

Sufletul nostru uita sa mai zambeasca, uita sa se bucure, sa rada cu "gura" deschisa larg!

Ne cramponam atat de mult de micile rautati ale vietii (da! mici! pentru ca rautatile ar trebui privite ca nesemnificative) si uitam de maretia zambetului, de importanta bucuriei si a fericirii.

Oare nu e fericirea cea care cantareste mai mult in sufletul nostru, oare nu e zambetul cel pe care trebuie sa-l purtam in timp?!

Faceam referire la membrele unui site sau jurnaliste... si nu degeaba... ele astern cuvintele cu sufletul (real) dar unde intorci privirea nu gasesti decat lacrimi.

Foarte rar daca gasesti un articol in care sa simti caldura zambetului, foarte rar daca "isi tipa" careva bucuria... in schimb plangeri intalnesti de orice fel!

Pana si eu cu acest articol ma plang... de ce?!... de ce uitam sa purtam cu noi in timp zambetul?! De ce uitam sa-l exteriorizam?!

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!