Skip to article

Intrusa la teatrul Masca

Intrusa la teatrul Masca
Am plecat la spectacol cu inima stransa. Aveam emotii... Stiam ca este premiera, stiam ca va fi acolo atata lume, stiam ca va fi acolo si marele regizor Mihai Malaimare, stiam ca s-a muncit mult. Aveam emotii. Imi doream sa reuseasca. Si au reusit, in cel mai bun sens al cuvantului, sa ne lase masca.

Intrusa la teatrul Masca

Intrusa lui Jorge Luis Borges, fara cuvinte, asa cum a vazut-o domnul Mihai Malaimare, a reusit sa ne lase fara cuvinte. Dupa primele "tunete" si "fulgere", a aparut Orbul pentru a deschide cercul... firul povestii. A vorbit putin in rol de povestitor si nu a rostit nici un cuvant pentru a-i contura pe Carciumar, pe Indragostit, pe Preot. Un periplu ciudat, dar foarte placut, la fel ca si cuvintele actorului Daniel Fat, scrise in pliantul spectacolului.

Intrusa - Iuliana a facut pana in ultima clipa un rol de exceptie. Pana la final nu stii daca sa o iubesti sau sa o urasti, daca sa o admiri sau sa o condamni, daca emana puritate sau viciu si, desi Orbul incheie povestea spunand ca cei doi frati trebuie sa faca un legamant al tacerii si al uitarii, cu siguranta ca spectatorii din seara asta nu o vor uita pe Valentina Vaduva.

Intrusa la teatrul Masca

Cristian si Eduardo - Cosmin Cretu si Valentin Mihalache au adus aproape publicului, in mod spectaculos, viziunea scriitorului si pe cea a regizorului.

Pana la final au reusit sa ma faca sa inteleg ca intre cei doi frati se crease in timp o legatura nestiuta si neinteleasa de lume, pe care Intrusa a zdruncinat-o din temelii prin aparitia in viata lor. La un moment dat suspansul este atat de mare, atat de intens trait, incat, orice solutie s-ar fi dat acestui conflict, tot drama s-ar fi numit.

La fel ca si Orbul si Indragostitul, din cand in cand apare Fernanda - Delia Hriscu Badea. Ea vine sa puncteze, sa calmeze sau sa agite spiritele. Mai mult sa le agite. Parca le pune intrebari, desi nu o face prin cuvinte. Uneori rade de ei, dar suferinta celor trei personaje principale i se transmite si Fernanda plange... si iar rade... si plange, conflictul interior al fiecaruia simtindu-se prin toti porii.

Intrusa la teatrul Masca

Pe tot parcursul spectacolului limbajul nonverbal face deliciul si solicita la maxim toate simturile. Si cate "lacrimi" insangerate de lumina reflectoarelor au cazut la final. Efectul a fost cel scontat. Eu, cel putin, aveam acel nod in gat care precede sirul lacrimilor. Nu stiam daca sa plang pentru drama personajelor sau pentru fericirea din sufletul meu, vazand ca actorul care mi-a incantat copilaria cu "Titanii din Titan", a devenit regizorul care imi va completa nevoia de frumos, de arta, de introspectie. Mai ales acum, la varsta maturitatii. Titanul Mihai Malaimare nu s-a dezmintit.

Cu deosebit respect, va felicit si va multumesc, domnule Mihai Malaimare!

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!