Skip to article

Masti, Militari si Mos Craciun

Masti, Militari si Mos Craciun
Am citit de curand cateva vorbe pline de adevar ale lui Seneca si cred ca exista un moment in viata fecaruia dintre noi cand ele ne pot ajuta. "Nu indraznim nu pentru ca lucrurile sunt dificile; lucrurile par dificile pentru ca nu indraznim". In seara de 4 decembrie am avut ocazia sa simt ca asa este fiind prezenta la primul moment cu caracter adevarat comunitar dintr-un cartier periferic din Bucuresti. Militari. Fosta comuna satelit a capitalei, acum centru de atractie pentru amatorii de cumparaturi (nivelul de concentrare a populatiei a sporit aici datorita aglomerarii de supermagazine de genul Carrefour, Metro, Praktiker si mai nou Cora si Plus), cartierul Militari a vazut aseara cum cateva Masti ale TEATRULUI MASCA si cateva colinde pot crea un sentiment de apartenenta unor oameni a caror existenta se incadreaza, in general, intr-o paleta de culori foarte restransa - gri, gri inchis, negru.

Dupa 15 ani de spectacole in strada, in parcuri, in statiile de metro, aceasta trupa minunata de actori are in fine un sediu propriu in care s-a dat startul unor spectacole si evenimente pentru comunitate. Dupa ce fiecare copil al cartierului si-a pus propriul glob in cei doi brazi ai cartierului, am cantat in cor, cu frenezie, colinde. Cu totii, necunoscuti, dar animati de o dorinta de a ne cunoaste. Copiii se uitau la adulti, adultii se uitau la copii si toti prindeau curaj. Am vazut copii de 3-4 ani care au cerut microfonul sa spuna poezii, i-am vazut bucurandu-se de covrigi, de mere, oferite in cosuri impletite din paie, i-am vazut primind simplitatea acestor daruri cu toata bucuria sufletului lor. A fost un moment cand mi-am dat seama ca, daca indraznesti, poti face intr-adevar lucruri marete si, foarte important, nu numai pentru tine. Multumesc astfel echipei "Masca" pentru sentimentul pe care ni l-a creat ca nu conteaza unde traiesti, ci cum traiesti.

Cantand, cu ochii spre cer, cu totii am avut impresia ca ningea. Era, de fapt, o ploaie nu prea rece, dar care in lumina reflectoarelor si la caldura colindelor avea suficienta putere sa para o minune - primii fulgi de zapada adusi de cantecele noastre. Cat de putin ne trebuie sa ne bucuram si cat de rar avem ocazia sa o facem. Daca putem crede in continuare in Mos Craciun, e clar ca putem crede si ca stropii de ploaie sunt fulgi. Am crezut ca ningea pentru ca asa am vrut noi si sa nu spuna nimeni altfel.

Imi amintesc acum ca cineva intreba pe un forum daca Mos Craciun este un mijloc de educare. Ce imi vine acum in minte ca raspuns este un "da" apasat. Eu cred in Mos Craciun si acum in sensul in care acea febra a intampinarii lui ma cuprinde in fiecare an. Nu cred neaparat sau nu numai in Mosul folosit ca pretext pentru ca cei mici sa fie mai cuminti, ci cred in Mosul prevestitor de Craciun care intregeste un intreg sezon de mai bine, de mai multa liniste in sufletul meu. Cred intr-un Mos Craciun care aduce pentru placerea de a aduce si care, pentru a trai, are nevoie de increderea adultilor la fel de mult ca si de inocenta copiilor. Acolo, la "Masca", mi-a fost bine pregatind bradul pentru venirea Craciunului si a lui Mos Craciun, dar bine intr-un fel cum nu l-am simtit de mult. Un bine pe care il doresc tuturor.


De asemenea va recomandam:

- Duminica 11 dec, ora 11.00: "Prostia omeneasca" dupa Ion Creanga, regia Mihai Malaimare
Spectacol recomandat copiilor (pana la 12 ani)
Distributie - Sorin Dinculescu, Ramona Popa, Dora Iftode, Valentin Mihalache.
Pret bilete - 30.000 lei pt copii si 50.000 lei pt adulti.

- Duminica 18 dec, ora 19.00: Concert de Craciun - Gheorghe Zamfir si orchestra Teatrului de Opereta "Ion Dacian" -se fac rezervari.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!