Skip to article

La cabana

La cabana
Sunt zile cand realitatea cotidiana te transforma din om intr-o masina automata de luat decizii si de executat ordine, caruia viata incepe sa i se para un lucru banal si poate chiar infernal. Lucrurile isi pierd din claritate, judecata incepe sa iti joace feste. Simti ca ai nevoie de o pauza, tanjesti dupa o clipa de odihna, ai vrea din rasputeri sa strabati la pas toate minunatiile naturii... Dar ce poate fi mai extraordinar decat maretia si suprematia muntelui, cu brazii falnici, mereu verzi, ce te invaluie cu izul lor puternic de rasina!

Eram intre prieteni si asteptam cu nerabdare sa ajungem la destinatie. Ne indreptam catre un loc total necunoscut noua, dar care avea sa ne devina o mangaiere dulce a linistii, profunzimii si aerului de munte: Cabana Excelsior, din localitatea Vama. Straini de meleagurile acelea, dar cu o insetata dorinta de cunoastere si contemplare a naturii, ne-am lepadat de inhibitii si am facut cunostinta cu cea care avea sa fie protectoarea noastra timp de cateva zile. Uimitoare si grandioasa, trona in fata noastra precum o alteta, ce isi astepta "subalternii". La primire, cei de acolo s-au dovedit a fi foarte incantati de oaspeti. E clar, paseam incetul cu incetul intr-o atmosfera familiala, eram cu prieteni, intre prieteni!
Magia locului ne cuprinde instantaneu... Suntem fascinati de tot ce avem imprejurul nostru! Cu siguranta, ca aici, e locul in care merita sa iti sacrifice timpul. Rusticul se imbina cu modernul, dand o aliura cu totul speciala locului.

Timpul isi pierde din calitati, notiunea lui fireasca dispare... trece atat de repede pe langa tine incat, tu nici nu ai timp sa admiri toate cele ce te inconjoara. Sunt atatea de vizitat, incat nu stii incotro sa-ti indrepti atentia. Vechile manastiri (Sucevita, Moldovita, Putna si Humor) emit catre tine sunete de inalta rezonanta, ce parca nu te lasa locului pana nu le calci pragul. Este de-a dreptul imposibil sa ajungi in locurile acestea si sa nu indraznesti a vizita aceste minunatii intrate in patrimoniul mondial. Sunt locurile in care iti regasesti o parte din sufletul pierdut, in care credinta ta atinge noi limite in incecarea de a se accentua, se simt acele legaturi stravechi ce leaga neamul nostru de-atata amar de vreme.

Si pentru ca atmosfera montana ne cucerea pe deplin, era imposibil sa nu remarcam, drumurile in munte. Urcam si tot urcam, iar brazii din jur prindeau un contur neasteptat. Nu mai erau simpli copaci, deveneau mai mult, precum unele sculpturi imense ce iti farmeca ochii numai la o simpla deschidere a acestora. Vedeai cat cuprinde numai peisaje alcatuite din sculpturi ce inca minte omeneasca nu poate defini, greu de realizat, dar totodata inzestrate cu maiestria unui orfevrier. Erau unele din cele mai spectaculoase cadre ale naturii vizualizate pana atunci. Ma simteam ca un razes, ratacit de mult, pierdut in imensitatea absurda urbana, ce uitase cu precadere locul de unde totul a pornit... deveneam un strain ce isi regasea incetul cu incetul radacinile. In mine sclipea un sentiment acut de neliniste si zvacnea amarnic dorinta de recunoastere a sufletului pustiit, ce-si cauta printre pietrele de munte identitatea.

Nu stiu pentru ceilalti ce inseamna notiunea de "munte", dar numai, cand ma gandesc la ea, mintea mea apeleaza direct ideea de regresiune, de liniste, de bunastare fata de toti cei din jur.
Va multumim pentru aceste zilele oferite in urma concursului Mergi la munte cu 5 prieteni , pentru purtarea prietenoasa de care am avut parte, dar si pentru faptul ca datorita voua, ne-am reamintit ca suntem oameni ce avem de trait numai o viata. Deci sa o traim din plin, inlaturand toate lucrurile inutile ce trag aiurea de noi!

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!