Skip to article

Profilul omului de succes?!

Profilul omului de succes?!
Mi s-a intamplat de atat de multe ori sa vad cum anumiti oameni reusesc tot ce si-au propus, poate chiar mai mult, prin atat de putina munca sau aptitudini, si altii - copii precoce ai generatiei lor - raman in urma, invaluiti in aura trista a nerecunoasterii. Pe unii ii mai repune in drepturi posteritatea, si exemplele sunt numeroase daca privim spre partea artistica: muzica, literatura, pictura. Si postum pentru arta inseamna ceva... ceva care pentru muritorii de rand nu spune nimic.

Cine sunt acesti oameni de succes? Ii gasim peste tot in jurul nostru, comunicativi si zambitori, oarecum placuti la prima vedere care stiu mai tot (sau cel putin impresia asta o lasa) si s-ar implica in orice. Se intampla de cele mai multe ori sa aiba oarecare legaturi sau relatii cu "persoane sus puse" la locul de munca. Dar nu sunt neaparat dintre cei care perpetueaza nepotismul, ci mai degraba au auzit pe la reuniunile de familie cum ca "cineva" ar fi un apropiat de-al casei si se poate apela la el pentru diverse favoruri. In general nu se poate, dar omul nostru de succes insista, se zbate, ameninta si face promisiuni pana acel "cineva" il ajuta doar ca sa scape de presiuni.

Initial se angajeaza pe posturi marunte sau dispensabile pentru companie pentru ca nimeni nu are incredere in ei. Dar odata infiltrati in sistem cu greu se mai poate scapa de ei, desi nu sunt cu nimic folositori. In mare parte datorita abilitatii lor native de a face parteneriate strategice: cu secretara directorului, cu seful de la departamentul cu care colaboreaza indeaproape, cu colegul care e foarte bine vazut si seful il apreciaza, etc. Si acestia vor fi oamenii care vor beneficia de favorurile marunte pe care omul de succes le imprastie cu bunavointa. Pe de alta parte sunt cei care muncesc intr-adevar si care realizeaza ca cineva care nu ca nu are competenta necesara si nici macar nu depunde eforturi sa compenseze ajunge in pozitia de a participa la luarile de decizie. Acestia reprezinta o mare necunoscuta pentru omul nostru de succes la inceputul carierei sale: nu-i intelege si nici nu e de acord cu ei. In timp ajunge sa constientizeze pericolul si incearca sa-i elimine sau sa-i discretiteze.

Principalele calitati ale omului nostru de succes (si ceea ce ii innebuneste pe colegii lui anonimi) sunt siguranta de sine si lipsa asteptarilor prea mari care l-ar determina sa nu mai faca nimic. Precum un gandac de bucatarie, merge din aproape in aproape adunand reusitele minore (a iesit la o cafea cu "cineva", i-a zambit "cineva" etc.) pana cand lucrurile prin contur. Pentru simplul fapt ca pot zambi oricat atunci cand stiu ca e nevoie si ca pot spune lucruri care nu supara pe nimeni, dar nici nu spun ceva, pot face minuni.

Semidoct, stupid, dar oarecum placut celor care simt nevoia sa aiba tot timpul la dispozitie un compliment sau un periat eficient, omul de succes incepe sa-si etaleze abilitatile cu greu asimilate in timp (sau deloc) care sunt evaluate doar prin prisma linguselilor si nu prin cea a calitatii.

Astfel apar peste tot in jurul nostru carti care nu intelegem de ce au fost publicate, artisti care fac zgomot si nu muzica, colegi care avanseaza in ciuda faptului ca munca lor este aproape inexistenta si invizibila, sefi care ar fi mult mai potriviti ca subalterni.
Ce putem facem face in cazul acesta? In primul rand sa intelegem ca sa fii un "om de succes" de genul acesta presupune calitati native care cu greu le poti educa atunci cand realizezi ca ti le doresti. Si, apoi, adaptabilitatea omului la mediu ne invata ca nu e bine sa faci pitici pe creier si sa dezvolti alergii cand e evident ca lucrurile nu se pot schimba mai deloc.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!