Skip to article

Interviul. Tipuri si trucuri - partea II

Ce tehnici si trucuri te pot ajuta sa-ti gasesti mai repede un job pe masura asteptarilor?

Dupa cum spuneam si in prima parte a articolului, trebuie sa tii cont de cateva aspecte:

Interviul de grup (denumit si Interviu Panel) este acel interviu in care candidatul este confruntat cu o comisie de intervievare; mai multi interlocutori, intre trei si cinci (desi pot sa fie si mai multi uneori), reprezentand diferite departamente ale firmei angajatoare, pot interoga candidatul asupra diferitelor aspecte legate de domeniul lor de activitate.

Dupa parerea unora, acest tip de interviu este comun in special domeniilor de activitate publice (universitate, autoritati publice locale si centrale, unitati cu actionariat majoritar de stat etc.); motivatia tine, in primul rand, de prevederi legislative, angajarea facandu-se ca urmare a evaluarii candidatilor de catre o comisie formata din cel putin trei membri si un secretar.
Dar si in companiile private se apeleaza deseori la interviuri de grup. Putem vorbi de acele companii din domeniul bancar, corporatii, firme apartinand unor lanturi de retail, supermarket-uri, care recruteaza un numar mare de personal, la perioade variabile de timp.

De asemenea, sansa ca primul tau interviu sa fie unul de grup este foarte mare, pentru ca acest tip de abordare a recrutarii este caracteristic companiilor care doresc sa angajeze proaspat absolventi de universitate sau studenti in ani terminali, pentru stagii de internship platite. Surpriza consta insa in faptul ca nu numai recrutorii sunt mai multi, ci si candidatii pot fi mai numerosi. Nu cred ca, la primul interviu, sau chiar la al patrulea sau al saptelea, candidatul intra relaxat in sala, cu o cafeluta si un biscuite in dotare, ii eclipseaza pe toti ceilalti si pleaca victorios cu contractul semnat pe perioada nedeterminata.

Trebuie sa te gandesti ca intri intr-o sala unde, pe langa cei trei, cinci, sapte recrutori, care au sarcina de a selecta candidatii ideali, mai sunt si douazeci sau treizeci de candidati care vor, de fapt, acelasi lucru ca si tine: sa plece acasa cu un loc de munca asigurat. Interviul in grup poate testa o gramada de abilitati ale candidatului.

Sa luam pe rand, cele doua cazuri de care vorbeam mai sus.

Avem, in prima situatie, un grup de recrutori (format din cel putin trei persoane) si un candidat. Candidatul va raspunde in fata unei comisii, fiecare membru al comisiei adresand mai multe intrebari. E posibil ca fiecare membru al respectivei comisii sa aiba un rol bine stabilit, sa adreseze anumite intrebari, sa testeze si sa observe anumite lucruri, interesante din punctul de vedere al angajatorului. Singura problema pentru tine, candidat, intr-un astfel de caz, este ca habar nu ai care este rolul fiecaruia si ce trebuie sa scoata ei de la tine.

Am auzit de foarte multe ori, in discutiile pe care le-am avut cu studentii si cu colegi de facultate, ca prefera interviul de grup pentru ca decizia de angajare este comuna si mai putin susceptibila de a fi subiectiva; ca decizia in grup nu este influentata de sentimentele personale (simpatie sau antipatie). intr-adevar, este un lucru extraordinar, o sa merg acasa si o sa fiu extrem de fericit ca nu am fost respins la interviu pentru ca nu m-a placut directorul general, cu care m-am intalnit, ci m-a respins o comisie careia nu i-a placut faptul ca aveam camasa rosie.

Parerea mea, in astfel de cazuri, este ca, daca va avea de ales intre doua persoane care, din punct de vedere profesional si din punct de vedere al compatibilitatii cu postul ce urmeaza a fi ocupat sunt egale, acea comisie formata din mai multe persoane, va hotari tot pe criterii subiective cine e "ALESUL". Am participat de cateva ori la procese de recrutare, ca membru intr-o comisie de angajare; de foarte multe ori, am auzit:

"- Dintre cei doi, l-as prefera pe X , pentru ca mi s-a parut mai ZZZ decat celalalt.
- Cred ca Y este mai bun decat X, pentru ca YZY.
- Nu mi-a placut de Z, vorbeste ciudat si nu e atent."

Lasand la o parte chestiunea subiectivitatii, interviul in grup presupune anumite particularitati. Voi prezenta mai jos cazuri concrete, unul pe care l-am gasit pe un blog specializat, pe care il voi adauga intr-o traducere aproximativa, si unul cu care m-am confruntat personal.

Ca urmare, primul caz, al unui absolvent de studii superioare dintr-o tara europeana: "Crezi ca ai putea sa iei un cocktail cu tine la un interviu si sa pleci cu slujba in buzunar? Ei bine, pentru mine, a fost diferenta dintre anonimat si a iesi din multime, in cadrul unui interviu in grup. Cum insa toata lumea avea acelasi scop acolo, lucrul asta nu a fost chiar simplu. Revenind la cocktail si la experienta mea, intr-un interviu de grup: la sfarsitul unui interviu de grup istovitor care a durat vreo sase ore, care a inceput cu saizeci de oameni, am fost unul dintre cei cinci care a primit un loc de munca. Deci: fiecare trebuia sa tina un discurs de trei minute; am decis sa spun ca pentru mine, este ca un cocktail in care amestec toate calificarile mele, toate competentele mele, toate aptitudinile mele si ca acest cocktail are toate atributele necesare pentru a ocupa cu succes postul pentru care candidam.

De ce cred eu ca a functionat? Pentru ca, evident, discursul a fost memorabil, mai degraba pentru comparatia cu cocktail-ul, decat pentru el insusi; dar a fost, evident, memorabil. Daca nu iesi in evidenta in timpul unui interviu in grup, te vei pierde in multime. Nu poti sa iei cu tine un cocktail, in timpul unui interviu de grup, asa ca ar trebui sa te gandesti cum ai putea sa ii impresionezi pe cei care te intervieveaza. Am fost totalmente nepregatit pentru urmatoarea intrebare de calificare adresata de unul dintre membrii comisiei:« - Care este culoarea ta preferata si de ce?» Am raspuns, emotionat si dezorientat, incercand sa imi recapat calmul si capacitatea de a gandi lucid: «Argintiul. imi place extraordinar de tare argintiul. Chiar imi plac lucrurile stralucitoare.» Mi-am dat seama mai tarziu ca ar fi trebuit sa explic ca am avut ceva experienta in vanzarea de electronice si asta m-a facut sa imi placa sa am pe langa mine lucruri argintii sau cromate.

O alta intrebare care mi-a fost adresata a fost «Care consideri ca este cea mai mare realizare a ta de pana acum?» Mi-am dat seama, intr-o clipa, ca nu e bine sa raspund ca cei de dinaintea mea: ca am terminat liceul, ca am obtinut note mari la matematici, ca am intrat printre primii la facultate. si am raspuns: «Faptul ca inca mai tin legatura cu prietenii mei din liceu, faptul ca ne vedem cel putin o data pe saptamana si ca inca ne ajutam unii pe altii, cand e cazul. Mi-am dat seama ca a fost un raspuns potrivit, cand unul dintre recrutori mi-a cerut sa dau mai multe detalii, sa povestesc ceva mai multe despre intalnirile noastre."

Analizandu-si prestatia pana la capat, studentul, sa ii spunem John, mai identifica numeroase alte situatii care l-au avantajat in timpul interviului pe care l-a sustinut si l-a castigat: faptul ca, de la un anumit moment incolo, nu a mai avut emotii pentru ca si-a dat seama ca nu-l ajuta; faptul ca era foarte sigur pe experienta lui profesionala anterioara si, ca urmare, a avut raspunsuri prompte la orice intrebare; sinceritatea cu care a abordat conversatiile etc.

Ca set de reguli de aplicat intr-o astfel de situatie, John ne recomanda:

sa profitam de orice ocazie pentru a iesi in evidenta din grup, fara a leza pe altcineva;
sa prezinti de cate ori ai ocazia, atuurile tale profesionale si educationale;
sa ne pastram calmul;
sa raspundem clar si concis la orice intrebare adresata, dar fara sa ne grabim (a se vedea raspunsul de mai sus);
sa nu incercam sa "cream" un personaj eroic din noi, ci sa ne prezentam asa cum suntem, pentru ca recrutorii cu experienta isi pot da seama de inselaciuni si de falsuri;
aveti grija la interactiunile cu ceilalti candidati, pentru ca si ele pot fi element de evaluare;
interviurile in grup pot dura ore intregi; menajati-va fortele, fara insa a va sustrage de la vreo activitate ceruta;
uneori, interviurile in grup presupun jocuri de rol; prin acestea vi se testeaza capacitatea de a lucra in echipa si abilitatea de a de a rezolva probleme; in astfel de situatii, trebuie sa te implici sincer si sa spui ce crezi;
daca decizia spre care se indreapta grupul nu este cea pe care o considerati oportuna, nu va feriti sa va manifestati opozitia; faceti insa acest lucru dand argumente si oferind solutii, nu doar prezentand obiectii;
amintiti-va ca uneori se testeaza capacitatea de munca in echipa; daca nu va integrati in echipa respectiva, e posibil sa pierdeti interviul;
jocul de rol poate testa si capacitatea de lucru sub presiune, precum si anumite abilitati native (intuitia, de exemplu); trebuie deci sa exersezi inainte cu niste prieteni, daca nu ai facut cand erai mic cursuri de actorie.

As adauga aici ca nu prea exista reteta pentru succes, in cazul interviului in grup de tipul celui descris mai sus; mai degraba succesul este dat de capacitatea de a merge pe sarma subtire care leaga individualitatea ta creativa de agresivitatea necesara pentru a deveni vizibil. Este linia calauzitoare care se traseaza intre capacitatea de a lucra cu altii, de a acorda ideile unui grup cu ale tale.

Cel de-al doilea caz de interviu in grup pe care il prezint este al unui fost student de anul I, absolvent acum de Litere. L-am rugat, cu ceva vreme in urma, sa imi povesteasca, pentru o brosura de prezentare a facultatii, cea mai relevanta experienta pe care a avut-o in cadrul unui interviu de angajare. Am primit o poveste de cateva pagini, pe care o voi comprima, din motive de spatiu.

Voi rezuma portretul studentului, la momentul in care se sustinea interviul, precum si unele dintre trasaturile relevante pentru persoana si pentru job: C.M. este student in anul I la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Nu avea experienta anterioara deosebita si nici nu se remarcase in vreun domeniu de activitate. Se remarca totusi o colaborare lunga cu un radio de provincie, care emitea local in orasul resedinta de judet. Cea mai mare realizare fusese un interviu realizat cu solistul unei trupe de muzica foarte renumite din anglia, aflata in turneu in Bucuresti.

Are cunostinte medii despre muzica si candideaza pentru postul de redactor la un radio bucurestean, care dorea sa se relanseze pe piata; relansarea fusese anuntata printr-o campanie de publicitate sustinuta si se dorea improspatarea grilei de programe si aducerea de voci noi in eter. si acum povestea: "Am ratacit ceva vreme pe langa statuile de la Universitate. Pe de o parte, pentru ca nu stiam sigur care este intrare si pe de alta, pentru ca ma retinea ceva sa merg sa candidez pentru asa o slujba. Nu ma simteam destul de bun ca sa fac trecerea la o slujba adevarata. Mai lucrasem inainte, stiam ce-s alea butoane, stiam ce e aia sa te apuci sa vorbesti in microfon si sa nu mai apuci sa respiri sau, mai rau, sa uiti brusc ce spuneai, sa ti se rupa sirul gandurilor. Acuma, eram chiar nesigur pe mine. Nu mai fusesem la un interviu de felul asta si aveam niste emotii de ziceai ca o sa fac infarct. Asteptam, de fapt, sa vad pe altcineva care intra si care apoi iese cu o fata de invingator; asteptam confirmarea unuia din exterior care sa ma faca sa capat convingerea ca e mai bine sa plec, pentru ca oricum nu am ce cauta acolo. N-am avut noroc. Nu a iesit nimeni. Dupa vreo ora si ceva de stat pe trotuar si invartit pe loc, cu CV-ul in mana (nu se facuse depunere prealabila a CV-ului), identific pe inca unul care arata cam ca mine: cu parul lung, blugi, camasa, bocanci usori, de vara, la trei kilograme unul si, mai ales, niste hartii cam la fel de bine pastrate ca ale mele. Deci, clar, cineva din concurenta. Ma apropii si intreb: «si tu, tot la Radio T, pentru interviu?» El, uitandu-se ciudat la mine: «Da, tot la Radio T» si eu atunci, victorios, pentru ca gasisem motivatie: «Pai sa intram, atunci."

Am intrat, am urcat pe niste scari inguste pana undeva in podul cladirii unde erau birourile. Desi ulterior am mai fost acolo si totul mi s-a parut normal, atunci mi se parea ca e intuneric si ca pica peretele pe mine. A.M. cum am aflat mai tarziu ca se numea, cantaret cu trupa in spate si ceva mai multa experienta, ma impingea inainte, desi nici el nu parea mai breaz decat mine. Am ajun sus, ne-am inscris pe lista, erau deja vreo treizeci, dar deja trecusera peste vreo douazeci. Cald, transpirasem rau de tot, desi acuma cred ca din cauza emotiei. Am asteptat inca vreo ora si jumatate pana mi-a venit randul si de cel putin zece ori mi-a venit sa fug de acolo. Dar, pe de alta parte, il cunosteam deja pe A.M. Facusem front comun si ii analizam pe cei care ieseau. Toti ni se pareau mai buni ca noi, dar nici unul nu avea curajul sa zica «Eu plec». Asa ca am ramas. Am intrat primul, intr-o camera de 3x4 metri maxim, in care erau vreo cinci persoane. M.B. despre care stiam foarte multe, data fiind notorietatea lui, fiind in acelasi timp patronul radioului si seful redactiei, N.S. editor sef, precum si o doamna, care stiu ca era acolo cu o treaba, dar care nu am aflat ce rol avea. Dupa buna ziua de rigoare, M.B. mi-a strans mana si mi-a zis sa iau loc, N.S. mi-a intins mana si mi-a zambit. Eu, ca un gentleman, m-am dus sa dau mana si cu doamna, ca sa nu ramana ea nesalutata; doamna s-a uitat lung la mine, mi-a strans mana si mi-a zis pe voce scazuta si usor complice, desi era clar ca o sa auda toata lumea din camera: «Sa stii ca, de fapt, doamnele intind mana prima data." Mi s-a urcat evident, sangele in obraji, m-am fastacit, nu mai stiam ce sa fac, cand a intervenit M.B. care a intins mana dupa CV si m-a intrebat cu voce blanda dar evident foarte plictisita: «si ia zi, draguta, stii radio?".

Mi-au pus o gramada de intrebari pe care nu mi le mai amintesc, in principiu despre cum ajunsesem eu sa fac radio acasa, pentru ca eram ca hipnotizat. Desi cei doi vorbeau cu mine si eu le mai si raspundeam, nu am reusit sa imi desprind privirea de la doamna respectiva, care, culmea, nu m-a intrebat nimic. Dupa vreo sapte minute de intrebari, care mie mi s-au parut sapte ore, M.B. m-a expediat usor:«Du-te si fa proba de voce, ca altfel, vad ca gramatica stii. Daca Gigi zice ca intri, vii de luni la lucru, daca nu, ne pare rau.» N-am luat proba de voce, n-am ajuns la radio, dar am avut cu ce sa compar toate interviurile pe care le-am dat de atunci incoace. si nici A.M. n-a luat interviul. Tot pentru ca nu avea voce de radio.

Greseli pe care C.M. n-ar fi trebuit sa le faca:

sa mearga la interviu fara sa stie foarte clar care este profilul postului;
sa isi manifeste nesiguranta si starea de stres exacerbata; o varianta ar fi fost sa ceara cateva momente de pasuire, pana si-ar fi revenit sau sa se concentreze asupra persoanei pe care o considera cea mai favorabila, fara a neglija cursul normal al dialogului;
sa se concentreze exclusiv asupra unei persoane; a privi in egala masura pe toti cei care sunt la masa, concentrandu-se cu preponderenta spre cel care a pus intrebarea este regula de baza pentru interviul in grup;
sa ii fie frica si sa intre in sala de interviu dominat de emotii si transpirat;
sa se raporteze la un alt candidat; cand intri intr-un interviu, ceilalti sunt concurentii tai firesti si in nici un caz nu vor sa iti devina aliati; (diferenta evidenta fata de jocul de rol, cu mai multi contracandidati, unde trebuie sa dai totul pentru a iesi bine echipa, pentru ca atunci o sa iesi si tu bine).

O alta experienta interesanta e cea care urmeaza, de asemenea a unui angajat englez: "Ceea ce urmeaza e mai mult o «experienta de interviu» decat o analiza a unui interviu; s-a intamplat acum cativa ani, cand am fost intervievat pentru o pozitie de formator, de catre un grup de trei recrutori. Unul dintre intervievatori statea direct in fata mea, sa zicem la pozitia orei 12.00, un altul la pozitia 9.00, in stanga mea, si celalalt la dreapta mea, in pozitia orei 15.00 de pe ceas. Eu eram la mijloc, in centrul cadranului ceasului. Toti membrii comisiei erau la aproximativ patru metri de mine. A fost clar pentru mine ca fiecare doi intervievatori, altii decat cel cu care vorbeam, luau notite, observand si dand calificative, ca sa se asigure, fara indoiala, ca limbajul trupului nu era in conflict cu raspunsurile mele. Am mentinut tot timpul contactul vizual cu persoana care imi vorbea. Mi-au adresat intrebari pe rand. Nu puteam sa vad persoana de la ora 13.00, cand vorbeam cu persoana de la ora 9.00, dar eram atent si la persoana de la ora 12.00. Cand am fost invitat sa stau jos, mi-am dat pe loc seama de psihologia din spatele asezarii locului unde trebuia sa se tina interviul si nu le-am permis sa ma domine. Am primit postul si am trecut acest interviu la categoria «experienta de viata».

E evident ca pozitia de formator pentru care candida personajul presupunea o experienta anterioara fix in genul acesta de evenimente; ca urmare, recrutorii au gasit o modalitate de a-l scoate din tipar, incercand sa controleze situatia si sa pastreze pozitia de avantaj pe care le-o dadea relatia cu candidatul.

Rezumand, in interviul panel, candidatul este intervievat in fata unei comisii; acestuia ii sunt adresate mai multe intrebari, din ariile de interes ale fiecaruia; desi numarul mare de intrebari poate sa para un dezavantaj, in realitate, tipul acesta de interviu poate evidentia complexitatea necesara pentru ocuparea postului dorit.

Nu se poate vorbi de eficienta sau ineficienta a acestui tip de interviu, desi multi, inclusiv eu, cu ceva timp in urma, il consideram a nu fi varianta optima; motivul era legat de posibilitatea aparitiei unor confuzii, de inducerea unei stari de agitatie si de nervozitate in randul candidatului/candidatilor. De fapt, e vorba de scopul pe care si l-a propus recrutorul, cand alege un tip de interviu panel; daca recrutorii considera necesar, fiecare candidat va fi intrebat ordonat de fiecare membru de comisie cate ceva, apoi va fi expediat afara, in asteptarea unui rezultat. Sau unul dintre membrii comisiei va fi chiar agresiv, ajungand sa enerveze orice candidat ar avea in fata, testand capacitatea de adaptare la situatie, de exemplu.

Alte doua tipuri de interviu sunt ilustrat de povestirea urmatoare:"La jobul asta despre care o sa povestesc acum am aplicat fara sa imi acord in sinea mea vreo sansa reala. Primeam oferte de munca de la cateva site-uri de profil si le verificam mai mult ca sa nu spun ca nu o faceam, nu aveam intentii serioase. Jobul asta mi-a sarit in ochi din cauza numelui companiei, ii cunosteam foarte bine produsele. Buna motivatie, nu? Am trimis CV-ul care, intre noi fie vorba, nu era foarte atent prelucrat insa era foarte detaliat. Dupa cum am mai zis, nu ma asteptam la cine stie ce. in mediul meu era foarte populara conceptia potrivit careia la companiile mari te angajezi numai daca ai «pile», iar anunturile sunt postate pentru ca asa cer politicile impuse de afara. Eram deci destul de sigura ca postul ala era deja dat, insa m-au sunat si m-au programat la interviu.

Imi aduc aminte si acum ca era dupa-amiaza si ca imi batea inima ceva de speriat. Nu mai fusesem la un interviu de multa vreme, nu stiam la ce sa ma astept, nici macar nu aveam conturat in minte un plan de discutii! Am ramas in sinea mea fidela convingerii «nu ai nici o sansa», asa ca am purces cu emotii, datorate numelui companiei si situatiei in sine. La companie (avea sediul intr-o cladire smechera de birouri) ma astepta o fata atat de simpatica si placuta ca prezenta, incat am si uitat ca am venit acolo cerand un job! Mi-a povestit un pic despre companie, despre cerintele postului, am povestit si eu ce faceam si ce nu faceam la firma la care lucram, am intrebat cate ceva in plus despre companie, despre posibilitatile de avansare in organigrama, despre atmosfera de lucru si m-am trezit stand de vorba o ora despre te miri ce. Nu am simtit ca sunt la interviu, m-am simtit stand la palavre cu o noua amica.

Nu-mi este foarte clar acum daca m-a programat atunci pentru urmatoarea etapa a recrutarii, cea a testarii cunostintelor, sau m-a sunat la scurt timp pentru asta. stiu insa ca in momentul in care am fost programata pentru pasul doi, am inceput sa cred ca as putea obtine jobul ala.
Etapa cu testarea cunostintelor a fost ceva mai formala, dar nu foarte. Am primit o cafea intr-una din cestile din care o beau si acum si imi aduc aminte ca i-am zambit colegei care mi-a dat cafeaua (care atunci era foarte sobra, na, ma vedea prima data). Am primit foile cu teste de specialitate, un calculator si o urare de succes. Mi s-a pus la dispozitie o ora in care sa ma desfasor. Dupa asta am asteptat sa vad daca si ce se mai intampla. Am primit la cateva zile telefonul care ma anunta ca am trecut testul de cunostinte si ca sunt invitata la interviul final, cu directorul economic. Inutil sa spun ca aproape ma vedeam angajata.

Interviul a decurs frumos, fara stres si apasare, fara interogatoriu. M-a surprins infatisarea directorului economic, o femeie care arata, in plina vara, departe de imaginea pe care mi-o facusem despre genul asta de pozitie in ierarhii corporatiste. Avea (are inca) o prezenta foarte feminina, chiar daca avea totusi si ceva din sobrietatea pozitiei pe care o ocupa. Am avut cu ea o discutie placuta in care mi s-a spus ce a fost ok si ce a fost mai putin ok la testul meu, mi s-a explicat cum decurg procesele in compania respectiva, am fost intrebata daca din domeniul meu este ceva ce as prefera sa nu fac. Am insistat un pic pe niste atributii pe care le aveam la firma la care lucram, si imi amintesc ca am vorbit foarte mult la persoana intai plural. Privind in urma acum, sunt destul de sigura ca asta a fost detaliul care a facut diferenta , persoana intai plural . Nu a fost ceva deliberat, eram cu adevarat implicata sufleteste si asta se vedea. Asta mi-a dat «nota de trecere».

Am acceptat postul, pentru ca era un urias pas inainte pentru mine. De la o afacere mica, de familie, la o multinationala. si, uite, in felul asta am devenit corporatista."


Este vorba, dupa cum se vede, de interviul multiplu (interviu in sir); una dintre etape este similar interviului de testare a cunostintelor. Dupa cum reiese si din povestire, tipul acesta de interviu e caracteristic corporatiilor. Persoanele care participa la interviu, din partea companiei, sunt mai numeroase, reprezentand compartimente diferite (resurse umane, PR, contabilitate, directia economica, directorul general etc.). Intalnirea are loc in aceeasi zi sau in zile diferite si fiecare etapa a interviului are loc sub coordonarea unei alte persoane.

Deoarece dezvoltarea resursei umane si fidelizarea acesteia e o politica a marilor companii, se testeaza de cele mai multe ori, pe langa caracteristicile necesare indeplinirii cerintelor prevazute in fisa postului, si capacitatea de integrare in grup si abilitatile de comunicare.
Interviurile de testare a cunostintelor nu prea pot fi exersate in prealabil. Teste psihologice, teste de abilitati matematice, teste de limbi straine se pot gasi pe internet, dar nu stiu cat ar ajuta un candidat. Acele teste nu spun decat ceea ce e adevarat despre tine, care e situatia ta in momentul testarii. Daca nu stii engleza sau nu ai notiuni de contabilitate sau nu stii sa lucrezi pe calculator, nu cred ca ajuta sa exersezi; mai simplu e sa inveti si apoi sa aplici la o astfel de slujba.



">Interviul. Tipuri si trucuri - partea II



Scris de Marian Craciun, partener Extreme Training - The way to excellence!

http://www.traininguri.ro

Articole recomandate

The Mansion - un nou concept in videochatul mondial! The Mansion - un nou concept in videochatul mondial!
Tinerele dornice de afirmare care sunt in cautarea unui loc de munca stabil, bine platit si care ofera conditii excelente, au acum sansa de a gasi un job deosebit de profitabil in industria videochatului. In prezent, activitatea dintr-un studio de videochat este una legala, relaxanta si extrem de
Cursurile de la NoliShop si avantajele utilizarii produselor profesionale - O noua profesie, un nou inceput Cursurile de la NoliShop si avantajele utilizarii produselor profesionale - O noua profesie, un nou inceput
În ultimul timp se practică tot mai des reorientarea profesională. Fie că este vorba despre restructurarea posturilor din vechiul domeniu și intrarea veniturilor în categoria șomajului sau orientarea către cursuri de perfecționare pentru un randament mai
Cauti un job bine platit? Un studio de videochat din Bucuresti face angajari! Cauti un job bine platit? Un studio de videochat din Bucuresti face angajari!
Astazi, e din ce in ce mai greu sa gasesti un job care sa ti se potriveasca perfect. Multe dintre locurile de munca de pe piata fie nu iti ofera satisfactia financiara, fie nu au un program stabil, aspect care iti poate influenta negativ viata personala. Tocmai de aceea, ideea de a lucra intr-un
Ce documente iti sunt necesare pentru un credit pe firma, fara garantii? Ce documente iti sunt necesare pentru un credit pe firma, fara garantii?
Una dintre condițiile esențiale pentru dezvoltarea afacerii tale este găsirea soluțiilor potrivite de finanțare. Fie că vorbim despre finanțarea firmelor mici, aflate la început – sau cele care își doresc să se dezvolte sau despre
Cum inveti eficient pentru BAC Cum inveti eficient pentru BAC
Bacalaureatul este probabil una dintre cele mai solicitante probe pe care elevii o au de dat. Si cu toate ca atesta insusirea cunostintelor predate in scoala, pentru cei mai multi, Bacalaureatul este un examen extrem de dificil. Daca speri sa obtii rezultate incredibile la examenul maturitatii si
Link-uri recomandate:designer interior onlinedesigner interior bucurestinikydecor.romobilier living preturiclassic interior design
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.
Ele.ro iti recomanda