Skip to article

Dreptul de proprietate asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei de catre cei doi soti

Potrivit art.30 alin.1 Codul Familiei: "bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor".

Toate bunurile dobandite de catre soti in timpul casatoriei sunt
bunuri devalmase, chiar daca in actul de achizitionare este trecut doar unul dintre soti sau cumpararea s-a facut din veniturile unuia dintre soti si chiar daca bunul a fost dobandit in timp ce sotii erau despartiti in fapt.

Potrivit legislatiei romanesti care face referire la comunitatea de bunuri a sotilor, toate bunurile dobandite in timpul casatoriei au regim de bun comun, sotilor fiindu-le interzisa incheierea unor conventii prin care sa le stabileasca un alt regim juridic.

Daca se incheie astfel de conventii, ele sunt nule de drept, potrivit art. 30 alin. 2 C. Familiei.

In practica judiciara s-au acceptat conventii prin care viitorii soti au convenit ca un imobil construit pe numele unuia dintre ei, dar cu contributia ambilor, sa intre in regimul comunitatii de bunuri, la data incheierii casatoriei (o conventie sub conditie care opereaza la data incheierii casatorieii).

Codul Familiei enumera bunurie proprii ale fiecarui sot, bunuri ce nu
se includ in proprietatea devalmasa a sotilor si asupra carora sotul
proprietar isi poate exercita exclusiv dreptul de proprietate.

Potrivit art.31 Codul Familiei, nu sunt bunuri comune, ci bunuri
proprii ale fiecarui sot urmatoarele categorii de bunuri:
a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unia dintre soti;
d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii si alte asemenea bunuri;
e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagubae
pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot .

Astfel prin lege s-a instituit prezumtia ca oricare dintre soti,
exercitand prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor comune, este considerat ca are si consimtamantul celuilalt sot si ca este imputernicit sa-l reprezinte.

Aceasta prezumtie de mandat tacit este relativa, putand fi rasturnata prin dovada contrara. Sotul interesat are posibilitatea sa faca dovada ca nu a dat celuilalt sot mandat cu privire la un anumit act sau ca s-a opus la incheierea lui. Atat lipsa consimtamantului celuilalt sot cat si existenta lui pot fi dovedite cu orice mijloc de proba.

Art. 35 alin. 2 Codul Familiei in partea finala, determina limitele mandatului tacit reciproc al sotilor deoarece prevede ca pentru incheierea actelor de instrainare sau de grevare a bunurilor imobile (terenuri si constructii) ce alcatuiesc comunitatea de bunuri, este necesara existenta consimtamantului expres al celuilalt sot.

In legatura cu bunurile comune, Codul familiei arata ca sotii raspund cu aceste bunuri pentru: cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune, obligatiile contractate impreuna, obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei si pentru repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin acesta au sporit bunurile comune ale sotilor.

Daca unul dintre soti are calitatea de debitor fata de o terta persoana, atunci bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti. Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara acoperirii creantei sale. In acest caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii. Pe de alta parte, creditorii comuni vor putea urmari si bunurile proprii ale sotilor, dar numai dupa urmarirea bunurilor comune.

In cazul in care unul dintre viitorii soti este proprietarul unei locuinte (bun dobandit inainte de incheierea casatoriei) in care va locui cu viitorul sot sau daca pe parcursul casniciei sotul neproprietar face anumite investitii in cladirea respectiva (zugraveli, gresie, etc) acesta in urma partajului nu risca sa piarda propria locuinta in favoarea celuilat. Locuinta respectiva este bun propriu (fiind dobandita inainte de casatorie), sotul celalat putand avea, cel mult un drept de creanta pentru cheltuielile facute cu imbunatatirile.

Regimul matrimonial al comunitatii de bunuri inceteaza odata cu desfacerea casatoriei. In consecinta, bunurile dobandite de oricare dintre fostii soti sau chiar de amandoi nu mai sunt comune.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!