Skip to article

Nu sunt rea, sunt doar dreapta

Nu sunt rea, sunt doar dreapta
Am de ceva vreme o colega noua. Initial nu aveam nici o parere despre ea, decat poate ca se imbraca cu multa atentie si ca arata binisor. O anumita perioada prezenta ei chiar ma distra. Apoi insa, incetul cu incetul, prezenta si chiar existenta ei au inceput sa devina din ce in ce mai agasante. Reactia mea intarziata a fost datorata faptului ca nu lucram direct cu ea. La inceput mai auzeam colegele ca se plang de modul in care le trateaza, de faptul ca ea nu face nimic concret, ci doar imparte sarcini. Apoi mi s-au povestit momente si discutii in care personalitatea sa superficiala faceau hazul tuturor. Am participat si eu la ele caci mai aveam una alta de povestit din scurtele intalniri profesionale la care se descurcase dezastruos. Am aflat si ce salariu are si mi s-a facut brusca rau: eram exploatata si subapreciata indiferent cum ai fi facut comparatia - dupa rezultate, experienta, cunostinte.

Si acum stau sa ma intreb pe cine sa ma supar:
- pe mine ca nu am fost in stare sa ma vand suficient de bine;
- pe companie ca are o politica incorecta de apreciere a oamenilor;
- pe seful direct care lasa impresia ca nu stie cum sa ma fenteze mai tare?

Sa ma supar? Cui ce bine ar putea aduce acest lucru?
Mie nici unul - doar ca m-ar demotiva si mi-ar intrerupe ritmul: de ce sa muncesc ca proasta daca nu asta este ceea ce mi-a ar aduce avantaje...
Nici pe sefi nu prea i-ar ajuta. In loc sa aiba un angajat prost au acum cel putin 2 (ca daca nu mai sunt motivata, performante mai greu), desi eu as inclina sa cred ca au reusit performanta ca astfel sa scada tuturor rentabilitatea cu cateva zeci de procente.

Asa ca am ales sa nu ma supar, ci sa lupt ca persoana incompetenta sa paraseasca compania, sau, daca o duce capul, sa se schimbe si sa dovedeasca ca merita pozitia superioara pe care o are din punct de vedere salarial. Asa ca gata cu bunavointa si cu ajutorul dat pentru ca nu putea duce singura ceva pana la capat, de cate ori aveam ocazia sefii aflau cat de incompetenta este si cate deservicii aduce acest lucru companiei, iar toti ceilalti colegi erau si ei pusi la curent cu toata sitatia.

Sunt oare rea? Eu spun ca sunt doar dreapta: repar o greseala de management. Daca managementul a dat dovada ca nu are valori sau ca nu stie sa le respecte, e in puterea mea sa incerc sa le impun pe cele in care cred, chiar daca nu asta este rolul meu. Sau macar sa le fac cunoscute. In plus, daca nu am dreptate poate ma lumineaza si pe mine cineva, mult mai bine decat sa stau sa imi inghit frustrarile.

Iar daca nici nu sunt lamurita si nici nu se intampla nimic din ceea ce cred eu ca ar trebui sa se intample si totusi raman la acest serviciu imi pot raspunde singura la intrebare - ar trebui sa fiu suparata pe mine: pentru ca nu am curaj sa plec, pentru ca nu ma respect suficient si inghit orice, pentru ca data viitoare voi fi calcata si mai mult in picioare - doar de, s-a vazut ca merge...

Tu ce crezi: procedez bine sau rau? Ar trebui ca un simplu angajat sa nu imi bat capul cu probleme de politica si valori pentru ca nu e treaba mea? Ar trebui oare doar sa fiu cat mai eficienta si sa sper ca in final lucrurile se vor rezolva de la sine?

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!