Skip to article

Prieten, prieten, dar banul mi-e frate..

In primul rand as vrea sa-i aduc multumiri celui m-a inspirit sa scriu acest articol. Fara el nu m-as fi descurcat si poate as fi trait cu parerea idealista ca prietenii iti sunt si-ti raman prieteni. Mea culpa..

Lucrurile stau in felul urmator: subsemnata, intr-un moment de proasta inspiratie (nu vreau sa vorbesc cu pacat, dar cateodata am observat eu ca-i mai bine sa-ti musti limba decat sa zici un da) am ales sa lucrez nu cu, ci pentru, un fost coleg si ahem, a se consemna fost bun prieten.

Domnisoarelor, cred ca nu o data ati auzit minunatul cliseu imi esti cea mai buna prietena!. Ma apuca brusc damblageala cand aud asta dupa jumatate de ora de consolari dupa care inainte sa apuc sa spun macar un pai, eu fac bine.. imi spune ca trebuie sa inchida, ca-i mananca pisica papagalul, ca vecina da cu aspiratorul sau mai stiu eu ce aberatii jenante. Nu, nu ma simt penibil. Ma amuza chiar situatia si-mi dau seama inca o data cat de neinspirata pot fi uneori in alegerea prietenilor.

Spuneam ca mi-a trebuit sa lucrez pentru un fost prieten. Evident, inceputul ca toate inceputurile. Nevoie mare, timp putin, eu necesara. Nici cald nici rece, ne scaldam in ape calai. Primul pas e mai greu, ca pe restul ii faci din inertie. Mi-a fost adus la cunostinta nu chiar in cei mai delicati termini sa nu cumva sa uit ca sunt doar o angajata si sa nu confund relatia de (imi vine sa rad) prietenie cu cea (ghilimele cu toate degetele ) profesionala. M-am supus vointei sale.. nu-i bine sa-ti calci seful pe coada. Chiar daca cinci ani i-ai dat sfaturi, i-ai ascultat stresurile si l-ai mai si ajutat asa, ocazional, de trei ori pe saptamana, seful e sef si are mereu dreptate. Si daca sefu-ti zice ca esti prost, prost te faci!

De atunci lucrurile isi pastreaza cursul normal. Daca odata puteam vorbi linistiti, acuma mai ca trebuie sa-mi fac programare si ma izbesc mereu de aceeasi si aceeasi atitudine scarbita de sef blazat, care pierde prea mult timp cu angajatii. Am aproape mereu bucuria de a auzi ba ca nu pricep, ba ca ce mi-e asa de greu sa retin ba ca-i alba ba ca-i neagra.
Greselile lui nu se iau in calcul. Seful experimenteaza, doar negrisorii gresesc.

Daca va strambati a lehamite si ma intrebati de ce mai lucrez acolo n-as sti exact ce sa va spun. Deocamdata sunt in faza de negare dar ma complac in aceasta situatie.
Totusi, e uimitor, dragelor, si fascinant in acelasi timp, cum se poate schimba omul. Iti da de gandit..
N-am inteles si n-o sa inteleg niciodata de ce unii oameni, in momentul in care au sansa de a-si schimba viata si-o schimba radical: obiceiuri, sentimente, idei, prieteni..
Adica, stau eu si cuget, daca-ti iei o cravata faina nu-i nevoie sa-ti arunci si costumul. Daaaaar daca-i vechi chiar daca ti-a fost de folos odata e mai bine sa-l dai naibii. La urma urmei costume se gasesc pe toate drumurile..

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!