Skip to article

Animalele de casa - pisica

Cand m-am mutat la noua locuinta, nu am luat pisica de acasa, deoarece isi facuse veacul in casa mamei mele si ar fi fost o tragedie sa o rup de langa mama mea si din locurile ei "natale".

Bineanteles ca am suferit, insa sotul meu, care nu era un iubitor de pisici, din dragoste pentru mine, fugea dupa toate pisicutele mici de pe strada, poate, poate, una va sta sa o ia acasa, sa imi faca o surpriza.

In sfarsit, intr-una din zile,a sosit cu "EA" acasa. Era o pisicuta mica, alba, plina de purici, urata si slaba. Am inceput sa plang de bucurie si, bineinteles, am adoptat-o pe loc. Am spalat-o si atunci, in baie, am botezat-o: Mitzy.

Cand a inceput sa faca pipi in ghivecele mari de flori, a trebuit sa o educ, cu cata o palma la fundulet si sa o invat sa faca la cutiuta ei.

Nu i-a luat mult timp, caci era foarte isteata si daca o prindeam ca se indreapta spre vreun ghiveci cu gandul sa-si faca nevoile acolo si strigam ca nu e voie, stia sa fuga cu o mutra de smechera mare, sa faca la cutia ei.

Cand avea pofta de joaca, ma apuca cu gherutele de picior cand treceam pe langa cate un scaun si stiam ca vrea sa ma ascund prin casa, strigandu-i: "unde-i mama?", ca sa vina sa ma caute.

Intr-o buna zi, iesind cu sotul la plimbare, un pisic mare, alb, s-a tot tinut dupa noi, pana a ajuns sa urce la etajul doi, acolo unde locuiam.

Am descuiat usa, Mitzy ne-a asteptat cu "mia-ul" ei de "bine ati venit!" si cand a vazut cine ne insotea... s-a indragostit pe loc. Am vazut asta in ochii ei de domnisoara pe viata (ca intre timp o sterlizasem) si ne-am hotarat sa-l adoptam si pe motan.

Ne-am gandit ca noi nu suntem destul pentru ea, ca are si ea nevoie de un partener din neamul ei si ar putea si ea sa-si imparta cu cineva(in limba lor pisiceasca), bucuriile si necazurile, asa cum si noi, oamenii, facem intre noi.

Astazi, Mitzy are 6 ani de cand e la noi, iar Motanul 5. Cand e frig, se urca amandoi in poala sotului meu, parca multumindu-i de viata frumoasa si buna (zicem noi), pe care le-a oferit-o, primindu-i in casa.

Acum, amandoi pisicii sunt mari, frumosi si plini de energie. Se joaca impreuna, dorm impreuna si mananca dintr-o farfurie, tot impreuna.

Si noi,suntem mai plini de dragoste, mai zambareti si casa noastra e mereu plina de veselie. Poate si din cauza lor? Eu zic ca...da.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!