Skip to article

Poti "divorta" de copii?

Poti
Inca de foarte mici, unul dintre cele mai arzatoare dorinte ale fetitelor este sa devina mirese.

Mireasa inseamna sa aiba o familie, o casnicie, sa fie o femeie implinita, "intrata" in randul oamenilor.

Asa am fost crescuti si asa ne dorim, este idealul indus de mamici, de producatorii de jucarii - cea mai frumoasa papusa, zana, printesa, este papusa mireasa.

Tot atunci incepem sa visam si la print, la idealul de mire, de sot. Ne imaginam cam cum ar trebui sa arate, sa se poarte, ce treburi, business-uri ar avea si cam ce ar trebui sa ne ofere EL, mirele.

Si uite asa apare Ken, sotul lui Barbie, care construieste fel de fel de case, cu sau fara piscine, are fel si fel de masini si bineinteles, un super job care ii permite sotiei sa aiba cea mai bogata garderoba, cei mai multi pantofi si cele mai frumoase accesorii.

Problema cea mare este atunci cand se termina copilaria si toate jocurile si visele tale se confrunta cu realitatea.

Dar modelul de sot ideal, cel pe care ti l-ai dorit in copilarie, incepi sa-l cauti si incerci sa-l aduci cat mai aproape de tine. OK, ai gasit sotul, ai fost mireasa, ai intemeiat o familie, esti o femeie implinita pe plan profesional, dar parca mai lipseste ceva: copilul din viata ta!

Si iar incepem sa visam! Ne dorim sa fie fetita, sau baiat, frumoasa, destept, ne dorim sa fie...

Sunt numai dorinte pentru ca, in realitate, nu putem alege ca acel copil sa fie ceea ce credeam noi. E drept, il aducem pe lume si are zestrea noastra genetica si noi il crestem si tot noi il educam, indrumam.

Se intampla de multe ori sa constatam ca el, copilul, este un pic altfel, poate nu e blonda cu ochi albasti, ci e bruneta cu ochi verzi, poate nu vrea sa se faca doctor ci pilot de curse.

Visele si idealurile noastre nu sunt aceleasi cu ale copilului.

Asta este poate cea mai mica deziluzie. Ce faci insa daca afli ca propriul tau copil minte, fura, nu invata, nu are o meserie, e lenes, betiv, intra in anturaje nepotrivite, se drogheaza, se prostiueaza, alege calea cea mai urata si mai gresita, o ia pe drumul pierzaniei si tu parinte nu ai ce sa faci!

Pentru ca e copilul tau, cu bune cu rele e al tau si il iubesti. Deci ce faci? Suferi, te imbolnavesti, vezi ca toate incercarile tale de al adduce pe drumul cel bun esueaza, il duci la psiholog, la terapie, ii dai medicamente, te muti in alt oras sa schimbi mediul, dar nimic nu se schimba.

Tu ce faci, parinte? Poti sa dai "divort" de copilul tau?

Pentru ca oricine altcineva ar face mult mai putine din toate acestea ai lua o decizie transanta, in favoarea ta, pentru ca ai si tu dreptul la o viata asa cum ai visat-o atunci cand erai mica, la o viata fericita!

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!