Skip to article

Uite cine vorbeste de...fratior

Uite cine vorbeste de...fratior
Totul se desfasoara pe neasteptate.. unicul si rasfatatul, puiul mamei cel iubit, se trezeste intr-o dimineata in galagie. Cum deja a invatat toate sunetele destul de bine incat sa-si dea seama ca nu este vorba de catelul vecinului, nici de mixerul mamei, nici de falseturile vecinei din timpul dusului de dimineata, pristruiatul de 4 ani realizeaza ca se intampla ceva cu adevarat important, ceva ce, intr-un fel sau altul, ii va modifica existenta linistita. Roteste ochii prin camera, parintii nu-s! Striga si nu este auzit. Intr-un tarziu se hotaraste, oftand, sa se deplaseze singur pana in camera alaturata sa vada ce-i tulbura linistea dis-de-dimineata. Acolo-surpriza! Camera goala! Si totusi sunetul infiorator se aude, vine de undeva de sub o paturica! Curiozitatea este mult prea mare.. o ridica!

Tocmai a invatat la gradinita animalele. Incearca sa-si aminteasca cum arata fiecare si se uita cu atentie la figura rozalie dinaintea lui. Doi ochi, un nas, o gura.. si ce gura! Uite! N-are dinti! Se gandeste repede ca parintii i-au cumparat un animal cu care sa se joace. Ce dragut poate mananca iarba! Poate i-e foame! Vrei de papa?

Ca de fiecare data insa este surprins in mijlocul actiunii. Mama nu-i da voie sa-i dea papa nou-venitului. Tocmai facuse ceva bun din plastelina.. iar doamna educatoare a spus ca este frumos sa dam si la altii. Mama in continuare nu-l lasa. Dar, mamaaa!!!! (il acompaniaza pe cel mic in urlete). "Poate ca o vrea ea pe toata!" gandeste cu ciuda. Isi strange pe furis plastelina si o indeasa inapoi in cutie.

Se duce sa se culce.. poate, daca doarme, (asta tot de la doamna educatoare o stie) ii trece. Poate bebelusii trec. Da, asta era cuvantul.. "bebelus"... o fi vreo noua boala, ceva.. cica a avut si el cand era mic.. da` a trecut si aia.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!